tema 8- gr 2.docx

Description
8. Metodologia si tehnologia instruirii 1. Delimitari conceptuale: metodologie, tehnologie, metoda, procedeu. Analiza interdependentelor. 2. Sistemul metodelor de instruire: clasificare, caracteristicile principalelor grupe de metode. 3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente si posibilitate de aplicare eficienta, activizatoare, creativa. 4. Strategii didactice: concept, clasificare, caracteristici. Aplicatii l

Please download to get full document.

View again

of 9
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 2 | Pages: 9

Extension: DOCX | Download: 0

Share
Transcript
  8. Metodologia si tehnologia instruirii   1. Delimitari conceptuale: metodologie, tehnologie, metoda, procedeu. Analiza interdependentelor. 2. Sistemul metodelor de instruire: clasificare, caracteristicile principalelor grupe de metode. 3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente si posibilitate de aplicare eficienta, activizatoare, creativa. 4. Strategii didactice: concept, clasificare, caracteristici. Aplicatii la disciplina predata. 5. Mijloace didactice si suporturi tehnice de instruire: rol, functii, valente formative, limite. 6. Instruirea asistata de calculator- directie complementar strategica in valorizarea si potentarea metodologiei instruirii si invatarii. 1. Delimitari conceptuale: metodologie, tehnologie, metoda, procedeu. Analiza interdependentelor.  Termenul de tehnologie didactica  poate primi doua acceptiuni: - ansamblul mijloacelor audiovizuale utilizate in practica educativa (mai restrans); - ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de invatare, al strategiilor de organizare a predarii-invatarii, puse in aplicatie in interactiunea dintre educator si educat, printr-o stransa corelare a lor cu obiectivele pedagogice, cu continuturile transmise, formele de realizare a instruirii, modalitati de evaluare. Tehnologia didactica  este un proces complex, integrat, ce include imbinarea resurselor umane si materiale antrenate in analiza problemelor, include instrumentarea, implementarea si evaluarea solutiilor privind toate aspectele invatarii. Metodologia didactica  vizeaza ansamblul metodelor si procedelor didactice utilizate in procesul de invatamant. Metodologia instruirii precizeaza natura, functiile si clasificarile posibile ale diferitelor metode de invatamant. Metoda didactica  se refera la calea ce se urmeaza, drumul care conduce la atingerea obiectivelor educatiei. (G. Vaideanu) Metodele reprezinta calea sau modalitatea de lucru: - selectionata de profesor si pusa in aplicare in lectii si activitati extrascolare cu ajutorul elevilor si in beneficiul acestora; - care presupune cooperarea dintre profesor si elevi si participarea acestora la cautarea solutiilor; - care-i permite profesorului sa se manifeste ca purtator competent al continuturilor invatarii si ca organizator al procesului de predare-invatare. Metoda se aplica printr-o suita de operatii concrete numite procedee. Procedeul didactic reprezinta o secventa a metodei, un simplu detaliu. O metoda apare ca un ansamblu de procedee considerate a fi cele mai oportune pentru o situatie data de invatare.    2. Sistemul metodelor de instruire: clasificarea, caracteristicile prancipale, grupe de metode  Metoda are un caracter simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative. Functii specifice metodei : - functia cognitiva (metoda devine pentru un elev un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi); - functia formativ-educativa (metoda de predare nu este numai calea de transmitere a unor cunostinte, ci un proces educativ); - functia instrumentala (metoda serveste drept tehnica de executie, mijlocind atingerea obiectivelor instructiv-educative); - functia normativa sau de optimizare a actiunii (metoda arata cum trebuie sa se procedeze, cum sa se predea si cum sa se invete astfel incat sa se obtana cele mai bune rezultate); Clasificarea metodelor de invatamant  - din punct de vedere istoric: ã metode traditionale;   ã metode moderne;  - dupa extensia sferei de aplicabilitate: ã metode generale (expunerea, prelegerea, conversatia, cursul magistral etc);   ã metode particulare (restranse la predarea unei discipl ine; - in functie de modalitatea principala de prezentare a cunostintelor: ã metode verbale -bazate pe cuvantul scris sau rostit; ã metode intuitive -bazate pe observarea directa, concret-senzoriala a obiectelor, fenomenelor; - dupa gradul de angajare a elevilor la lectie: ã metode pasive -centrate pe memoria reproductiva si pe ascultarea pasiva; ã metode active -necesita actiunea de explorare personala a elevilor; - dupa functia didactica principala: ã cu functie principala de predare si comunicare;   ã cu  functie principala de fixare si consolidare; ã cu functie principala de verificare si apreciere a rezultatelor scolare;  - in functie de modul de administrare a experientei ce urmeaza a fi insusita: ã metode algoritmice -bazate pe secvente operationale stabile, construite inainte;  ã metode euristice -bazate pe descoperirea proprie a elevilor; - dupa forma de organizare a muncii: ã metode individuale -pentru fiecare element in parte; ã metode de predare -invatare in grupuri; ã metode frontale, cu intreaga cl asa; ã metode combinate (alterneaza variantele de mai sus);  - in functie de axa de invatare mecanica (prin receptare)-invatare constienta (prin descoperire) ã sunt bazate pe invatarea mecanica (expunerea, demonstratii cu caracter expozitiv);   ã metode car e apartin preponderent descoperirilor dirijate (conversatia euristica, observatia dirijata, instruirea programata); ã metode de descoperire propriu -zisa (observarea independenta, rezolvarea de probleme, brainstormingul); Caracteristicile principalelor grupe de metode  Cele mai importante metode clasice sunt: expunerea, conversatia, demonstrarea si experimentul. 3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente si posibilitate de aplicare eficienta, activizatoare, creativa I. Expunerea  reprezinta activitatea profesorlului de a transmite cunostinte noi sub forma unei prezentari orale, sistematice si coerente. Avantaje: - permite transmiterea unui volum mare de cunostinte intr-o maniera sistematica si intr-o unitate redusa de timp; - furnizeaza elevilor o modalitate corecta de abordare a unei teme si un exemplu de folosire a unui vocabular ales. Dezavantaje: - fluxul de informatii este univoc; - solicita memoria in dauna gandirii; - furnizeaza insusirea gandirii pe baza autoritatii profesorului. S-a incercat perfectionarea expunerii prin: - renuntarea la elementele descriptive in favoarea celor explicative; - ancorarea unor idei in realitati economice, sociale, politice si culturale; - sugerearea de probleme pe care sa le rezolve elevii; - folosirea intrebarii retorice (ex: Oare vom reusi acest lucru? Dar daca vom incerca si altfel?);  - folosirea sondajului de opinie. O alta cale de modernizare a expunerii o reprezinta utilizarea ei in noi variante: - expunerea cu oponent: care consta in imbinarea prezentarii unui sistem de cunostinte de catre profesor cu intrebari puse de elevi sau de un alt profesor care sustine o teza contrara; - expunerea-dezbatere in care subiectul sau teme sunt dezbatute impreuna cu elevii in scopul adancirii semnificatiei lor. II. Conversatia  reprezinta modalitatea de lucru in care elevii stimulati si indrumati de catre profesor participa cu fortele si cunostintele lor la insusirea de noi adevaruri. Optimizarea conversatiei s-a facut prin perfectionarea intrebarilor dupa cum urmeaza: - reducerea ponderii intrebarilor cu functie reproductiva in favoarea intrebarilor ce stimuleaza gandirea reproductiva; - accente pe intrebari divergente care pretind elevilor raspunsuri srcinale cat mai diverse, solicita imaginatie si reactualizarea cunostintelor; - un accent mai mare pus pe intrebari de evaluare care solicita elevilor sa faca judecari de valoare. In paralel cu perfectionarea intrebarilor s-au modernizat si conditiile pedagogice de realizare a conversatiei prin: - importanta mai mare acordata feed-back-ului; - folosirea conversatiei inverse in care elevii intreaba si profesorii raspund. III. Demonstrarea  reprezinta actiunea de imbogatire a sistemului de cunostinte a elevului prin infatisarea directa, nemijlocita sau mijlocita a fenomenelor realitatii obiective. Demonstrarea are drept scop asigurarea unei baze perceptive bogate in invatare. Recomandari: - crearea pe parcursul demonstrarii a unor situatii conflictuale pe care elevii sa le rezolve observand, actionand cu obiectele, fiind solicitati sa gandeasca si sa interpreteze; - demonstrarea cu metode similare; - demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-video; IV. Experimentul  reprezinta actiunea de insusire a cunostintelor de catre elevi pe calea investigatiilor practice in laborator, in cabinete sau ateliere (sau pe cale experimentala) Alte tipuri de experimente: - experimentul cu valoare de exercitiu; - de formare a deprinderilor; - experiment de cercetare; Valente formative de experimente:
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks