Războiul_Civil_American.pdf

Description
Războiul Civil American De la Wikipedia, enciclopedia liberă „Războiul Civil”, în original, „The Civil War”, este numele cel mai comun dat acestui conflict militar petrecut în Statele Unite ale Americii Războiul Civil American, deseori denumit Războiul de secesiune (în engleză War of Secession), Războiul dintre state (în engleză War Războiul Civil American Between the States), sau Războiul dintre

Please download to get full document.

View again

of 22
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 0 | Pages: 22

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
  Războiul Civil American  American Civil War  (în sens orar din colțul din dreapta sus) Prizoniericonfederați după bătălia de la Gettysburg; Bătăliade la Fort Hindman, Arkansas; Rosecrans la bătăliade la Stones River, Tennessee Informații generalePerioadă  12 aprilie 1861 – 9aprilie 1865 (ultimabătălie s-a terminat pe13 mai 1865) Locație Mai ales în Statele dinSud Rezultat Victoria Uniunii;Reconstrucția; abolireasclaviei; întărireaguvernului național;sărăcirea Sudului Casus belli Atacul Confederațieiasupra Fort Sumter Beligeranți  Statele Unite aleAmericii (Uniunea sau SUA) Statele Confederate aleAmericii (Confederația sauSCA) Conducători  Abraham Lincoln Războiul Civil American De la Wikipedia, enciclopedia liberă  „Războiul Civil”, în srcinal, „The Civil W ar”, este numele cel mai comun dat acestui conflict  militar petrecut în Statele Unite ale Americii  Războiul Civil American , deseori denumit Războiul de secesiune  (înengleză War of Secession ), Războiul dintre state  (în engleză WarBetween the States ), sau Războiul dintre Nord și Sud  a fost unconflict politic și militar de patru ani (1861–1865) dintre Uniunea  sau Statele din Nord  ale Statelor Unite ale Americii (care și-a păstratneschimbată denumirea sa oficială adoptată cu ocazia scrierii Constituției SUA, Statele Unite ale Americii ) și Statele din Sud  aleacesteia, și anume șapte, mai apoi unsprezece state, care au părăsit pe rând Uniunea în 1860–1861, alcătuind entitatea statală federalădenumită Statele Confederate ale Americii  (în engleză ConfederateStates of America ).În timpul alegerilor prezidențiale din anul 1860, Partidul Republican, în frunte cu Abraham Lincoln, a purtat o campanie politică  împotriva expansiunii sclaviei în afara statelor în care aceasta exista deja.Victoria republicană în alegeri a avut ca rezultat declarația de secesiune din partea a șapte state din Sud, chiar înainte de învestitura lui Lincoln,care a avut loc la 4 martie 1861. Atât administrația aflată la finalulmandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, apreședintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune.Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate auatacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud.Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat șiordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declarareasecesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud. Ambele părți și-auconstituit armate de război, iar Uniunea a preluat controlul statelor degraniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă șieficientă blocadă navală de-a lungul întregului conflict.În septembrie 1862, Proclamația de emancipare a lui Lincoln atransformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe britanici să nu intervină. Comandantul confederatRobert E. Lee a repurtat câteva victorii pe frontul estic, dar în 1863 înaintarea sa spre nord a fost oprită la Gettysburg, iar pe frontul vesticUniunea a preluat controlul râului Mississippi după Bătălia de laVicksburg, separând Confederația în două. Avantajele materiale șinumerice ale Nordului s-au concretizat în 1864 când Ulysses S. Grant amăcinat armata lui Lee în mai multe bătălii de uzură, iar generalul  Modifică date / text  Edwin M. Stanton Ulysses S. Grant William T.Sherman David Farragut David D. Porter Jefferson Davis, Judah P. Benjamin Robert E. Lee Joseph E.Johnston Raphael Semmes Josiah Tattnall Efective 2 100 0001 064 000 Pierderi 140,414 uciși înacțiune, 365,000 decedați caurmare a rănilor, 275 200 răniți72,524 uciși în acțiune, 260,000 decedați caurmare a rănilor, peste 137,000 de răniți   unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta, capitala statuluiGeorgia, pentru ca apoi să se deplaseze spre Oceanul Atlantic.Rezistența Confederației s-a prăbușit după ce Lee s-a predat lui Grantla Appomattox pe 9 aprilie 1865.Războiul, care este conflagrația cu cele mai multe victime din istoriaStatelor Unite, s-a soldat cu moartea a peste 620.000 de soldați, a unuinumăr de peste 325.000 de combatanți dați dispăruți și al unui numărnedeterminat de civili, a pus capăt sclaviei în Statele Unite, a restauratUniunea și a întărit rolul guvernului federal în cadrul acesteia.Aspectele sociale, politice, economice și rasiale ale războiului aumarcat perioada de reconstrucție care a durat până în 1877 și aucontinuat să se manifeste și de-a lungul secolului al XX-lea. Cauzele războiului Sclavia Secesiunea statelor din Sud Secesiunea Carolinei de SudIarna secesiuniiConfederațiaStatele UniuniiStatele de graniță Desfășurarea   Începutul războiuluiPlanul Anaconda și blocada, 1861Teatrul estic de operațiuni, 1861–1863Teatrul vestic de război, 1861–1863Teatrul trans-Mississippi, 1861–1865Sfârșitul războiului, 1864–1865 Sclavia în timpul războiuluiPericolul intervenției internaționaleVictoria Uniunii și urmările războiului ReconstrucțiaConsecințe NoteBibliografieLegături externe Coexistența unui Sud sclavagist cu un Nord din ce în ce mai puternic aboliționist a mărit posibilitatea conflictului. Lincoln nu apropus legi federale împotriva sclaviei acolo unde ea exista deja, dar, în 1858, prin discursul „Casa dezbinată”, și-a exprimat dorințade a „limita răspândirea sa, și a o pune acolo unde conștiința publică va putea păstra credința că este pe calea spre dispariția totală”. [1] Mare parte din lupta politică a anilor 1850 s-a concentrat pe extinderea sclaviei în teritoriile nou create. [2][3][4]  Toate teritoriileorganizate aveau mari șanse să devină state libere, ceea ce a crescut mișcarea secesionistă din Sud. Atât Nordul cât și Sudulpresupuneau că, dacă sclavia nu se putea extinde, ea va dispărea treptat. [5][6][7] CuprinsCauzele războiului  Temerile Sudului de a pierde controlul guvernului federal înfața forțelor antisclavie, și temerile Nordului că forțelesclavagiste controlau guvernul, a adus criza la culme spresfârșitul anilor 1850. Unele dispute privind moralitateasclaviei, dimensiunea democrației și meritele economice alemuncii libere în raport cu plantațiile de sclavi au determinatprăbușirea partidului Whig și a mișcării  Know Nothing , șiapariția unor partide noi, regionale (Partidul Free Soil în1848, cel Republican în 1854, Uniunea Constituțională în1860). În 1860, ultimul partid național rămas, PartidulDemocrat, s-a rupt pe linii teritoriale.Atât Nordul, cât și Sudul erau influențate de ideile politiceale lui Thomas Jefferson. Sudiștii puneau accent, în ceprivește cu sclavia, pe drepturile statelor în raport cuguvernul federal, [8][9][10]  idei menționate în RezoluțiileKentucky și Virginia ale lui Jefferson. Nordiștii, de laaboliționistul William Lloyd Garrison până la liderulrepublican moderat Abraham Lincoln [11]  puneau accent pedeclarația lui Jefferson că toți oamenii sunt creați egali.Lincoln a menționat această propoziție în Discursul de laGettysburg.Vicepreședintele confederat Alexander Stephens a spus că sclavia este „piatra de hotar a Confederației” după secesiunea statelor dinSud. După înfrângerea Sudului, Stephens a spus că războiul nu a pornit din subiectul sclaviei, ci din drepturile statelor, și a devenitunul din cei mai acerbi apărători ai Cauzei Pierdute. [12]  Președintele confederat Jefferson Davis și-a schimbat și el părerile, de la aspune că războiul a fost cauzat de sclavie la a spune că drepturile statelor au reprezentat cauza. În vreme ce sudiștii foloseau adeseaargumentele bazate pe drepturile statelor în apărarea sclaviei, uneori rolurile erau inverse, atunci când sudiști cereau legi naționale deapărare a intereselor lor în raport cu Interdicția Discuției și cu Legea Sclavilor Fugari din 1850. În aceste chestiuni, nordiștii erau ceicare voiau să apere drepturile statelor lor. [13] Aproape în întregime, criza interregională a implicat sclavia, începând cu dezbaterile privind clauza celor trei cincimi și extinderea pedouăzeci de ani a comerțului cu sclavi africani în Convenția Constituțională din 1787. Controversele privind admiterea statuluisclavagist Missouri în Uniune au condus la Compromisul Missouri din 1820, Criza Anulării privind Taxa din 1828 (deși taxa erascăzută după 1846, [14]  chiar problema taxei era legată de sclavie [15] ), Interdicția Discuției care a interzis discutarea în Congres apetițiilor pentru desființarea sclaviei în perioada 1835–1844, acceptarea Texasului ca stat sclavagist în 1845 și Manifestul Destiny caargument pentru achiziționarea de noi teritorii în care sclavia avea să devină o problemă, în urma războiului mexicano-american(1846–1848), care a avut ca rezultat Compromisul din 1850. [16]  Proviziunea Wilmot a fost o tentativă a politicienilor din Nord de aexclude sclavia din teritoriile cucerite de la Mexic. Extrem de popularul roman aboliționist Coliba unchiului Tom  (1852) de HarrietBeecher Stowe a crescut masiv opoziția în rândul Nordului față de Legea Sclavilor Fugari din 1850. [17][18] În 1854, Manifestul Ostend a fost o tentativă nereușită a Sudului de a anexa Cuba ca stat sclavagist. Planurile rivale ale nordului șisudului pentru traseul căii ferate transcontinentale s-au împletit cu controversa Bleeding Kansas privind sclavia. Sistemul Bipartit s-aprăbușit după adoptarea Legii Kansas-Nebraska din 1854, care a înlocuit Compromisul Missouri cu suveranitatea populară,permițând locuitorilor unui teritoriu să voteze pentru sau împotriva sclaviei. În 1856 discuțiile în cadrul Congresului, privind sclavia,au devenit violente când reprezentantul Preston Brooks din Carolina de Sud l-a atacat și l-a rănit grav pe senatorul republican CharlesSumner în Senat după discursul lui Sumner intitulat Crime against Kansas („Crimă împotriva Kansasului”). [19]  Decizia CurțiiSupreme de Justiție din 1857 în cazul Dred Scott v. Sandford a permis sclavia în teritorii chiar și dacă majoritatea se opusese sclaviei în referendum, inclusiv în Kansas. Constituția Lecompton din 1857 a fost o tentativă controversată de a admite statul Kansas înUniune ca stat sclavagist. Dezbaterile Lincoln-Douglas din 1858 au privit și Doctrina Freeport a liderului democrat din nord StephenDouglas. Această doctrină a reprezentat un argument pentru a ocoli decizia Dred Scott care, combinată cu înfrângerea Constituției   Statele Unite la 1856, cu puțin timp înaintea izbucniriirăzboiului civil. Statele libere   Statele sclavagiste   Teritoriile organizate  Lecompton a lui Douglas, a divizat Partidul Democrat între Nord și Sud. Raidulaboliționistului din nord John Brown la Harpers Ferry Armory a fost o tentativă de aincita sclavii la revoltă în 1859. [20]  Ruptura Nord-Sud din 1860 din sânul PartiduluiDemocrat datorată cerințelor Sudului pentru un cod al sclavilor în teritorii a fostemblematică pentru polarizarea națiunii între Nord și Sud.Printre alte cauze ale războiului se numără secționalismul (cauzat de creșterea sclaviei înSud, în timp ce ea a dispărut încet în Nord) și diferențele economice între Nord și Sud,deși majoritatea istoricilor moderni sunt în dezacord cu determinismul economic extremal istoricului Charles Beard și afirmă că economiile Nordului și Sudului erau în mareparte complementare. [21]  Efectul polarizant al sclaviei și controversele cauzate decruzimile sclaviei (biciuiri, mutilări și despărțirea familiilor) au împărțit și marile cultereligioase (bisericile metodistă, baptistă și prezbiteriană). [22]  Faptul că șapte din optimigranți se stabileau în Nord, plus faptul că de două ori mai mulți albi plecau din Sud în Nord decât invers, au contribuit la comportamentul politic defensiv-agresiv alSudului. [23] Alegerea lui Lincoln în 1860 a fost declanșatorul final al secesiunii. [24]  Eforturile pentrucompromis, inclusiv Amendamentul Corwin și Compromisul Crittenden, au eșuat.Liderii din Sud se temeau că Lincoln va opri expansiunea sclaviei și că o va duce ladispariție. Statele sclavagiste, care deveniseră minoritare în Camera Reprezentanților,aveau în față minoritarismul perpetuu în Senat și în Colegiul Electoral în fața unui Norddin ce în ce mai puternic.Există o corelație puternică între gradul de susținere a secesiunii și numărul de plantații din regiune; statele din Sudul îndepărtat, cucea mai mare concentrație de plantații au fost primele care s-au separat. Statele sclavagiste dinspre nord, Virginia, Carolina de Nord,Arkansas, și Tennessee aveau puține plantații și au respins secesiunea până când criza Fort Sumter i-a forțat să aleagă o parte. Statelede graniță aveau mai puține plantații și nu s-au separat. [25][26]  Procentul de albi din Sud care trăiau în familii proprietare de sclavi erade 36,7% în Sudul extrem, 25,3% în zonele mai nordice și 15,9% în statele de graniță care au luptat de partea Uniunii. [27][28]  95%din negri trăiau în Sud, reprezentând o treime din populația de acolo, în Nord ei constituind doar 1% din populație. În consecință,temerile de emancipare a negrilor erau mai mari în Sud decât în Nord. [29] Decizia Curții Supreme din 1857 în cazul Dred Scott v. Sandford a amplificatcontroversele. Decizia Președintelui Curții Supreme Roger B. Taney însemna căsclavi sunt „atât de inferiori încât nu au drepturi pe care albii să fie obligați să lerespecte” , [30]  și că sclavia se putea răspândi în teritorii. Lincoln a avertizat că„următoarea decizie de tip Dred Scott” [31]  ar putea amenința statele din Nord cusclavia.Politicianul din Nord Abraham Lincoln a spus: „această chestiune a sclaviei era maiimportantă decât oricare alta; într-atât încât s-a ajuns ca nici o altă chestiunenațională să nu obțină audieri. [32]  Problema sclaviei era legată de competiția pentrucontrolul asupra teritoriilor, [33]  și cerințele Sudului pentru un cod al sclavilor înteritorii a reprezentat chestiunea utilizată de aceștia pentru a rupe Partidul Democrat în două, ceea ce aproape a garantat alegerea lui Lincoln și secesiunea. Cândsecesiunea a devenit o problemă, deținătorul de plantații din Carolina de Sud șisenatorul John Townsend a spus că „dușmanii noștri sunt pe cale să preia frâieleGuvernului, și intenționează să ne conducă după capriciile teoriilor lor fanatice, și   Coperta romanului aboliționist Coliba unchiului Tom , de HarrietBeecher Stowe, carte care ainfluențat puternic curentulaboliționist din Nord. Sclavia  Abraham Lincoln , al 16-leaPreședinte al Statelor Unite(1861–1865)
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks