Curs Sociologie

Description
sociologie

Please download to get full document.

View again

of 8
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 0 | Pages: 8

Extension: DOCX | Download: 0

Share
Transcript
    CURS SOCIOLOGIE Guvern. Putere politică. Stat În sociologia politică, studiul puterii şi al relaţiilor de putere atât din interiorul organizaţiilor, cât şi în interiorul macroorganizaţiilor, reprezintă o temă de interes constant al autorilor. WEBER  : Def: Puterea este definită prin capacitatea grupurilor de a - şi impune  propriile interese şi preocupări, chiar şi atunci când alţii se opun, puterea reprezintă şansa de a face să triumfe în sânul unei organizaţii propria voinţă, în ciuda rezistenţelor, puţ in contând pe ce anume se sprijină această şansă. Definiţia lui Max Webber este o definiţie a puterii de tip inteacţionist, deoarece se pune accentul pe relaţia presupusă de această noţiune.  Puterea   necesită prezenţa a cel puţin două persoane. Puterea nu este de natură abstractă, ci reprezintă ceea ce unii sociologi numesc o practică socială . Executarea puterii   este o sursă de comportament, antrenând responsabilitate. În istoria socială au fost identificate mai multe surse ale puterii, aceste surse repetâ nd, de fapt, conflictele care au traversat şi traversează societatea umană. În opiniile sociologilor, există 3 mari surse fundamentale de conflicte ce au fost şi sunt  prezente în societate: -   Prima dintre aceste surse este reprezentată de aşa -numitul arhetip antropologic al situaţiei de inegalitate , şi anume conflictul dintre bărbaţi şi femei.  -   Opoziţia dintre cei ce au şi cei ce nu au  -   Ameninţarea venită de la un duşman exterior (ameninţare ce este uneori imaginată, alteori este reală)  Cele 3 surse de c onflict generează ierarhii  care devin, cu timpul, mize sociale , alimentând competiţia între grupuri . În acesteconflicte puterea politică trebuie să intervină  pentru a micşora sau a rezolva aceste diferenţe. Puterea politică   reprezintă dreptul de a face legi, dreptul de a judeca şi dreptul de a conduce un stat zilnic. Toate aceste cateogrii de drepturi au rolul de a face inegalităţile suportabile . Puterea trebuie analizată în strânsă legătură cu conceptele de autoritate şi legitimitate:   Autoritatea  reprezin tă dreptul de a putea comanda, dreptul de a fi ascultat.   Legitimitatea   se referă la autoritatea consimţită. Autoritatea înseamnă, în cadrul  puteri politice, capacitatea de a folosi puterea de către Guvern. În ştiinţa politică au fost analizate 3 surse de legitimare a autorităţii:   1)   R  eglementările  2)   Structurile > se pot cumula după cum pot fi analizate şi diferenţiate.  3)   Capacităţile      Exemplu: a.   Un magistrat deţine o autoritate care este legitimă prin lege.  b.   Autoritatea unui părinte apare din funcţia sa în cadrul familiei (funcţia să în interiorul unei structuri)   Legea este cea care încadrează funcţia, dar legea nu defineşte această funcţie. În acelaşi timp, părintele poate să fie recunoscut ca bun sau rău (capacitate) c.   Într-un grup informal, au toritatea unei persoane ţine de recunoaşterea competenţelor, cunoştinţelor şi modului de a se comporta în grup, toate reflectând o autoritate determinată de capacităţile persoanei respective.      CURS SOCIOLOGIE Max Webber afirmă că legitimitatea dominaţiei   se asigură în 3 moduri: 1.   Dominaţia tradiţională   (legitimitatea determinată de tradiţii) : este asigurată prin credinţa în normele cutumiale şi în tradiţiile ancestrale. La nivelul puterii şi autorităţii  politice, întâlnim acest tip de legitimitate în cadrul monarhiilor ereditare. 2.   Dominaţia carismatică   : legitimitatea aceasta izvorăşte din calităţile excepţionale pe care adepţii le consideră a avea liderul lor.  3.   Dominaţia legal - raţională : legitimitatea bazată pe reguli formale.  În organizaţiile moderne, ca şi în cele trecute, resursele dominaţiei şi exercitarea acesteia  presupun mobilizarea unui nmăr mare de mijloace de acţiune ce pot fi sintetizate altfel:  a)   Producţia şi schimbul mărfurilor –   resursele utilizate în acest caz sunt banii, cmpetenţele, tehnicile de comunicare, capacitatea distributivă (posturi, slujbe,  privilegiul sau posibilitatea de a avansa pe scara ierarhică, aceste resurse fiind utilizate  pentru constituirea reţelelor de clientelă)  b)   Stăpânirea mijloacelor de comunicaţii –    este importantă această resursă, deoarece mijloacele de informaţii îndeplinesc rolul de definire şi difuzare a unor valori, a unor mijloace de acţiune publică, îndeplinesc rolul de difuzare a ştiinţelor legitime.  c)   Monopolul coerciţiei –   la monopolul utilizării legitime a mijloacelor de coerciţie.   Una din principalele caracteristici ale societăţilor complexe este instituţionalizarea  puterii politice în structurile de stat. Prin procesul de instituţionalizare se înţelege transferul puterii de la o pers oană fizică căte o instituţie abstractă. Statul reprezintă Guvernul şi ansamblul structurilor prin care acesta îşi manifestă autoritatea. Statul şi naţiunea sunt concepte identice, naţiunea reprezentând o comunitate naturală sau o comunitate cu o istorie c omună, ce nu implică existenţa unor surse ale dominaţiei.  Bourdeau:  „Oamenii au inventat statul pentru a nu mai trebui să se supună oamenilor”    C. Tilly : „Statul este organizaţia care controlează populaţia ce ocupă un teritoriu, în măsura în care ea este diferenţiată de alte organizaţii    ce operează pe acelaşi teritoriu, în măsura în care este centralizată şi în măsura în care propriile subdiviziuni sunt coordonate unele faţă de celelalte”.      CURS SOCIOLOGIE Sociologia , din punct de vedere etimologic,  poate fi considerată ca o ştiinţă despre societate; poate fi considerată o ştiinţă a interacţiunilor sociale şi o ştiinţă care încearcă să răspundă la întrebarea: ce rol au instituţiile sociale?   De asemenea, această ştiinţă caută să răspundă la problema dinamicii instituţiilor sociale şi care sunt motivele acestei dinamici. Abordarea domeniului de studiu al sociologiei este insuficientă, însă, pentru a evidenţia statutul de „ştiinţă” al sociologiei. Acest lucru se datorează faptului că de - a lungul evoluţiei  sale ne-au fost oferite opinii extrem de diferite  privind obiectul său de studiu şi metodele folosite pentru a înţelege un fapt social. Henry Poincare   spune despre sociologie că este „ştiinţa cu cele mai multe metode, dar cu cele mai puţine rezultate în sensul identificării unor legi sociale după modelor celor din ştiinţele exacte”.   Sociologia reprezintă, în opinia sociologilor din şcoala clasică, un tip de disciplină în acelaşi timp critică, reflexivă şi acţională. Sociologia permite corpului social să se cunoască, ceea ce reprezintă o necesitate în societatea modernă. Acest lucru se poate face în diferite maniere, ceea ce justifică statutul acestei discipline de ştiinţă multidisciplinară. Anumiţi sociologi încearcă să explice mecanismele de dominare, alţi sociologi sunt preocupaţi  de creşterea raţionalităţii sociale şi de participarea la buna organizare a societăţii. În aceste situaţii, ei caută să evidenţieze blocajele care duc la o proastă funcţionare a societăţii, modelele culturale care pot să împiedice cunoaşterea realităţii aşa cum este ea şi caută să reflecte efectele perverse ale unui anumit tip de acţiune socială. Alţi sociologi îşi propun să dezvolte nivelul de conştiinţă al agenţilor sociali pentru a face să apară noi mişcări sociale.  
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks