Bolile Albinelor Se Pot Imparti in Boli Contagioase

Description
albine

Please download to get full document.

View again

of 15
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 0 | Pages: 15

Extension: DOCX | Download: 0

Share
Transcript
  Bolile albinelor se pot imparti in  boli contagioase, necontagioase si intoxicatii.   Bolile contagioase, la randul lor, se grupeaza in:   virotice (puietul in sac, boala neagra);    bacteriene (loca americana, europeana, septicemia, paratifoza);   micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);    parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza, varrooza, senotainioza, triunghiulinoza).   Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:    puietul racit;    boala de mai;   diareea albinelor;   anomaliile matcilor.   Intoxicatiile albinelor se pot produce:   cu polen;   cu nectar;   cu miere de mana;   cu medicamente;   cu pesticide folosite pentru combaterea daunatorilor.   Daunatorii albinelor sunt:   gaselnita;   fluturele 'Cap de mort';   viespile;   lupul albinelor;    furnicile;    prigoriile;   ciocanitorile;   soarecii.   BOLILE CONTAGIOASE  se grupeaza in: boli bacteriene, virotice, micotice si parazitare:   virotice (puietul in sac, boala neagra);    bacteriene (loca americana, europeana, septicemia, paratifoza);   micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);    parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza, varrooza, senotainioza, triunghiulinoza). BOLILE VIROTICE  sunt provocate de diversi virusi. Din categoria bolilor virotice fac parte: puietul in sac; boala neagra. PUIETUL ÎN SAC Este o boala a puietului de albine, mai putin raspandita, fiind favorizata de actiunea factorilor nefavorabili de mediu.  Etiologie  Agentul patogen este reprezentat de un virusul filtrabil Morator aetatule , cu o compozitie biochimica necunoscuta si cu o rezistenta nu foarte mare. Contaminarea se face pe cale bucala, odata cu preluarea hranei infectate, fiind receptive mai ales larvele in perioada de transformare in prenimfa. Raspandirea bolii se face prin contaminarea albinelor care incearca sa inlature larvele bolnave. Aparitia bolii este favorizata de racirea brusca a timpului si de ploile prelungite. Boala poate apare in tot timpul sezonului activ. Simptome  Celulele au capacelele concave, perforate si mai inchise la culoare, deoarece moartea puietului se produce dupa capacire. Larvele devin galbene, cenusii sau brune, cu capul de o culoare mai inchisa decat corpul, intoarse cu partea ventrala in sus, iar cu cea dorsala se sprijina pe peretii inferiori ai celulei, cu aspect de pungi cu lichid. Larvele nu adera de peretii celulei, putand fi indepartate din stup. Prin uscare, corpul se transforma intr-o crusta.  Tratamentul  este similar cu cel aplicat in cazul locilor, folosindu-se sulfatiazolul combinat cu streptomicina sau numai teramicina, rezultate satisfacatoare dand si cloromicetina. BOALA NEAGRA cunoscuta si sub denumirea de boala de padure  sau  paralizia , apare vara in perioadele dintre culesuri, factorii favorizanti fiind seceta, mierea de mana sau lipsa culesului.  Etiologie  Agentul cauzal este un virus, etiopatogeneza bolii nefiind pe deplin elucidata. Boala poate fi generata de o tulburare a metabolismului proteic, cauzat de diferite sorturi de polen, bacterii, ciuperci sau unele substante chimice sau de conditiile de mediu nefavorabile.  Simptome    Albinele bolnave isi pierd capacitatea de zbor, se tarasc in fata urdinisului, fac miscari dezordonate, au abdomenul marit si corpul negru cu aspect unsuros, ca urmare a caderii invelisului pilos. Albinele din stupii afectati nu mai aduna rezerve de miere, ci consuma tot ce culeg. În interiorul stupului albinele bolnave cad de pe faguri, se agita pe fundul stupului, o parte ies pe urdinis, cad cu fata dorsala spre pamant, au trompa intinsa si nu pot sta in pozitie normala.  Tratamentul  medicamentos nu a fost elaborat pana in present. Se recomanda respectarea masurilor de igiena, schimbarea matcii la familiile bolnave sau administrarea a 250 ml de sirop caldut (35°C) cu adaos de 10 % lapte de vaca fiert, tratament care combate eventualele intoxicatii sau carente proteice. Se mai recomanda ca mijloc de tratare a acestei boli sucul de lamaie in 4 litri sirop sau acidul citric cristalizat, 1 g la un litru sirop, administrat in aceleasi doze ca mai sus.  BOLILE BACTERIENE  Din categoria bolilor bacteriene  fac parte: loca americana; loca europeana; septicemia; paratifoza. LOCA AMERICANA este una din cele mai grave boli care ataca puietul albinelor, moartea acestuia producandu-se dupa capacire, boala instalandu-se de obicei dupa culesul de salcam. Etiologie  Agentul patogen este un microb sporulat rezistent (20-40 ani) numit Bacillus larvae , care se prezinta fie sub forma de bastonas cu extremitatile usor rotunjite, lung de 2-5 microni si lat de 0,5-0,8 microni, fie sub forma de filament. Fata de temperatura, rezistenta germenului in stadiul sporulat este mare, osciland in functie de mediul in care se gaseste inglobat. Sporii suspendati in apa pier dupa 13 minute la 100°C, cei din miere sunt distrusi la 105-107°C dupa 20-40 minute, iar cei din ceara dupa 30 minute la 120°C. La caldura uscata de 100°C sporii de loca americana mor dupa 8 ore. În stare vegetativa (de bastonas), Bacillus larvae  moare dupa 10 minute in apa incalzita la 60°C, iar sub actiunea sodei caustice 5% si a formolului 10 % este distrus in 5 minute. Sporii de Bacillus larvae  rezista la actiunea acidului fenic 5% timp de luni de zile, a alcoolului 96° timp de 40 de zile, a cloraminei 10% si a sublimatului coroziv 0,5-1% timp de cateva zile. Contaminarea se face pe cale bucala incepand din a doua zi a stadiului larvar, cand puietul incepe sa fie hranit de catre albine. Sursa principala de infectie o constituie cadavrele larvelor uscate, moarte de loca americana. Albinele incearca sa elimine din stup aceste larve si sa curete celulele respective, preluand sporii pe piesele bucale, pe picioare si pe corp. Albinele lucratoare raspandesc sporii in tot stupul, pe faguri, in miere si polen, precum si pe pereti si in crapaturile stupilor, unde pot ramane timp de mai multi ani. Transmiterea bolii dintr-un stup in altul si dintr-o stupina in alta se poate face prin intermediul albinelor hoate, precum si prin intermediul matcilor, familiilor si roiurilor de albine cumparate la intamplare, a stupilor si inventarului apicol vechi, ceara si miere.  Simptome  Întrucat larvele mor in mod frecvent dupa capacire, boala se recunoaste clinic in primul rand dupa aspectul capacelelor de la puiet, care sunt perforate si concave, ca urmare a faptului ca larvele adera de acestea, cat si de fundul celulei. Larvele prezinta culoarea galbena-castanie si miros asemanator cleiului de oase. Masa putrefiata este filanta (adera si se intinde sub forma unui fir atunci cand este atinsa cu un betisor), fapt ce o deosebeste de loca europeana. Albinele lucratoare indeparteaza o parte din cadavrele larvelor, pentru ca matca sa poata depune oua, ceea ce duce la aparitia unui puiet depus neuniform, imprastiat, spre deosebire de cel din familiile sanatoase, care este asezat compact. În urma deshidratarii, cadavrul devine complet uscat, aderent la peretele celulei cu care formeaza corp comun, greu de separat.  Tratamentul  Avand in vedere marea rezistenta a formelor sporulate, se impune colectarea albinelor intr-o lada goala acoperita cu plasa de sarma, urmand ca albinele sa fie tinute la rece si intuneric doua zile, pentru a permite consumarea mierii infectate din gusa si eliminarea sporilor. Dupa acest interval de timp albinele sunt transvazate intr-un stup dezinfectat, prevazut cu faguri artificiali, unde li se administreaza sirop medicamentos. Dupa o prealabila curatire, stupii se dezinfecteaza cu o solutie calda de soda caustica 3-4%, se lasa la soare 6 ore, dupa care soda se indeparteaza prin clatire cu multa apa, se usuca si se revopsesc. Inventarul apicol se dezinfecteaza prin flambare, iar  echipamentul de panza prin fierbere 30 minute. Albinele moarte, stupii vechi si inventarul de mica valoare (perne, paturi etc.) se distrug prin ardere. Mierea infectata se dilueaza cu o cantitate egala de apa, dupa care se sterilizeaza prin fierbere pana revine la volumul initial si se foloseste exclusiv in hrana oamenilor. Fagurii se reformeaza pentru extragerea cerii, iar bostina se arde. În tratamentul locei americane se pot utiliza sulfamidele si unele antibiotice. Din grupa sulfamidelor se remarca sulfatiazolul, iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina, eritromicina, negamicinul. LOCA EUROPEANA este o boala a puietului de albine raspandita pe tot globul, care apa primavara timpuriu si se mentine pana toamna cand inceteaza cresterea puiet. Boala afecteaza in special larvele tinere, necapacite si numai rareori pe cele capacite.  Etiologia  nu este elucidata pana in prezent, in intestinul larvelor bolnave sau moarte gasindu-se mai multe specii bacteriene: Bacillus pluton, Bacillus alvei, Bacterium euridice, Bacillus orpheus  si Streptococcus apis . Loca europeana este mai putin grava decat loca americana, deoarece majoritatea bacteriilor care contribuie la aparitia ei nu sporuleaza, iar sporii speciilor sporogene au o rezistenta mai scazuta fata de actiunea agentilor fizici sau chimici. Contaminarea se face pe cale bucala, prin consumul de hrana infectata, iar raspandirea bolii, prin albinele hoate, trantori (care au acces liber in orice familie), precum si prin schimb de faguri infectati sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat. Boala apare, de obicei, in luna mai si este favorizata de existenta unor familii slab dezvoltate, necorespunzator ingrijite, de timpul rece si ploios, precum si de lipsa culesului de nectar si polen. Caldura din timpul verii si aparitia unui cules bun, de mare intensitate, fac ca boala sa regreseze sau chiar sa se vindece spontan.  Simptome  În faza incipienta, boala este greu de depistat. În prima faza a imbolnavirii larva devine mai transparenta, distingandu-se usor traheile si tubul digestiv. Dupa putin timp, corpul ei se inmoaie si isi schimba pozitia normala, luand forme diferite, rasturnate, rasucite, devine galbui si treptat se bifurca. Dupa 3-4 zile, larvele mor si incepe procesul de descompunere treptata. În locul larvelor apare initial un lichid opalescent, apoi cafeniu, care cu timpul devine vascos. Mirosul larvelor in acest stadiu poate fi de putrefactie, daca agentul patogen determinant este Bacillus alvei  , acru, cand domina Streptococcus apis , sau aromat, cand procesul infectios a fost determinat de Bacterium euridice. Larvele nu adera de suportul celulelor, fapt pentru care albinele le indeparteaza cu usurinta, iar suprafetele de puiet devin heterogene. Cand evolutia bolii este inaintata si albinele nu pot indeparta cantitatea mare de larve care pier, acestea se usuca sub forma de solzisori, usor detasabili de peretii celulelor. Spre deosebire de loca americana, continutul larvelor bolnave nu este filant. Cand se imbolnaveste puietul capacit, capacelele celulelor se adancesc si devin mai inchise la culoare. Prenimfele au culoarea maronie si emana un miros de putrefactie. Tratamentul consta in administrarea de sirop medicamentos, preparat cu antibiotice, sulfamidele avand un efect redus. Obtinerea unei vindecari definitive presupune luarea unor masuri auxiliare privind distrugerea fagurilor cu mult puiet bolnav, transvazarea familiilor bolnave in stupi dezinfectati, dezinfectia stupilor, a inventarului si utilajului apicol, inlocuirea cat mai frecventa a fagurilor, mentinerea unor familii de albine puternice si active. SEPTICEMIA Este o boala infectioasa a albinelor adulte si apare in toate sezoanele active ale anului, fiind favorizata de conditiile necorespunzatoare de intretinere si, in special, de locurile umbrite si racoroase.  Etiologie  Agentul patogen este Bacillus apisepticus , care se intalneste frecvent in interiorul stupilor si devine virulent numai in cazul in care rezistenta organica a albinelor scade. El se prezinta din punct de vedere morfologic sub forma unor bastonase mici, cu capetele rotunjite polimorf. Razele solare, vaporii de formol si alti factori fizici si chimici il inactiveaza usor. Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul patrunde in hemolimfa, se inmulteste si produce moartea prin septiemie. Evolutia bolii este usoara, inregistrandu-se adesea vindecari spontane atunci cand cauzele care au favorizat aparitia dispar sau se amelioreaza.  Simptome  Albinele bolnave au hemolimfa cu aspect laptos, prezinta mobilitate redusa, contractii abdominale inainte de moarte, se tarasc in fata urdinisului, mor in numar mare, iar cadavrele se descompun foarte repede, devin fragile, detasandu-se in partile componente la cea mai mica atingere.  Tratamentul recomanda masuri de preventie care urmaresc indepartarea cauzelor care o produc (umiditatea excesiva, familii slabe, inlocuirea matcilor necorespunzatoare etc.). Antibioticele previn aparitia unor eventuale complicatii.
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks