Adrian_Chifu-Gunoya_10__.doc

Description
Adrian CHIFU GUNOYA Preţ de o clipă, un obiect acoperi soarele verde şi arzător al după-amiezii gunoyene, umbrind poligonul aflat în plin avânt muncitoresc. — Picăăă! Se făcu auzită o voce îndepărtată, cu naturaleţea şi calmul celui ce anunţă sosirea în gară a unui tren. Oamenii asudaţi ridicară privirile şi, în secunda următoare, lăsară baltă uneltele şi lucrul, apoi se aruncară fiecare acolo unde i se părea că nici moartea nu-l va ajunge, ci, dimpotrivă, va trăi fericit

Please download to get full document.

View again

of 5
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 0 | Pages: 5

Extension: DOC | Download: 0

Share
Transcript
   Adrian CHIFU GUNOYA  Preţ de o clipă, un obiect acoperi soarele verde şi arzător al după-amiezii gunoyene, umbrind poligonul aflat în plin avânt muncitoresc. — Picăăă !e făcu auzită o voce îndepărtată, cu naturaleţea şi calmul celui ce anunţă sosirea în gară a unui tren.  amenii asudaţi ridicară privirile şi, în secunda următoare, lăsară baltă uneltele şi lucrul, apoi se aruncară fiecare acolo unde i se părea că nici moarteanu-l va a#unge, ci, dimpotrivă, va trăi fericit şi lipsit de gri#i până la adânci bătrâneţi. $rusc, pământul prinse a sălta îndrăcit, iar în aer se răspândi un bubuit de zile mari, ce făcea parcă reclamă sfârşitului lumii. %ădeau încă tot felul de obiecte azvârlite de suflu, când lumea îşi reîncepu lucrul, iar un mic grup gălăgios se înfiripă în #urul containerului ce fumega, îngropat pe #umătate. — &e be optu', îşi dădu cu părerea un tip sfri#it, ce părea că toată viaţa se (rănise numai cu aer, dând ocol obiectului şi privindu-l circumspect. — $a, să mă ierţi, ie (aş nouăş'pe, îl contrazise un altul. )poi, pentru a-şi întări spusele prin fapte, scuipă pe mânecă şi, cu riscul de a se frige, şterse cu mişcări iuţi grila de identificare, ce răsări argintie de sub stratul de funingine. — *i, ce ţi-am spus+ ubilă răutăcios şi pus pe (arţă sc(eletul, începând să ţopăie gata în orice clipă să se transforme într-un sac plin cu oase,numai bun de dat câinilor #igăriţi ce scormoneau alături de găini şi şobolani prin munţii de resturi intrate în putrefacţie. %e ţi-am spus+ &e be nouăş'pe+ &e n bătrân ce părea că se impune în rândurile celorlalţi, atât datorită bărbii sale imense şi unsuroase, presărată cu etic(ete multicolore dezlipite cu multă gri#ă şi trudă de pe ambala#e, cât şi prin măreaţa oală ce-i trona pe creştetul pleşuv, ridică solemn braţele cerând linişte, după care, privind în #ur cu seninătate, zise — /ata, dragii moşului0 /ata %e atâta ceartă deşartă+ %ă-l trimite cutare sau cutare, ce importanţă are+ 1oi să fim sănătoşi şi tot timpu' bucuroşi. )poi, după câteva clipe, încercând să mimeze că aşteaptă răbdător rezultatul spuselor sale, continuă ieu, ca om bătrân ce îs0 2. 3ic să trecem c(iar acum la lucru, că să face noapte0   4i pentru a nu-i lăsa pe ceilalţi să i-o ia înainte, se căută într-un buzunaral pantalonilor peticiţi cu 5sos de peşte criogenizat6 şi 5firma rion-!itri vă punela dispoziţie un bogat sortiment de tirbuşoane cu sau fără memorie6, de unde scoase o c(eie franceză şi se apucă entuziast să desfacă şuruburile containerului. 7upă o zi plină de succese şi împliniri pe toate planurile, cei doi, $ătrânuşi 8ăraş, fiul său adoptiv, se regăsiră rela9aţi, de-o parte şi de alta a mesei, în baraca ce trebuia grabnic reînnoită, dacă nu voiau ca un vânt ceva mai puternic să o transforme într-o ruină deplină. :ânărul ucenic deşertă pe masă sacul voluminos, sub privirile nerăbdătoare şi mustind de aşteptări ale ;arelui <nţelept, ce-şi vedea munca pedeplin răsplătită. — )sta ce-i+ 8ăcu el culegând din mormanul infect o plăcuţă transparentă în raza 5luminii eterne6, agăţată pe perete cu o sârmă. 8ăraş e9amină obiectul, clătinând din cap gânditor. — 1u-s sigur, da' cre' că-i o0 (ologrană. — 2 — %e 5ă6+ * o (ologrană, am văzut prin reviste. — 7a' ce-i, totuşi+ &nsistă $ătrânul, bătând cu degetul în obiect. <nainte de a-i răspunde, tânărul dădu oc(ii peste cap şi răsuflă cu spasme. — %e-i, ce-i (ologrană, lua-o-ar naiba — =ooo 7a' ce ţipi aşa+ mu-ţi grăieşte frumos şi tu0+ 8iul adoptiv scăpă plăcuţa pe #os şi, cu priviri goale, se aşeză rigid pe pat,de unde nu se mai urni până dimineaţa. $ătrânul, văzând cum stau lucrurile, se întoarse cu spatele şi, mormăindîn surdină un cântec deşuc(eat, începu plin de râvnă să sorteze trofeele după mărime, culoare şi alte criterii neclare. >a urmă, asigurându-se la uşă că nu-l spionează nimeni, ascunse totul sub podeaua colibei. !pera să câştige astfel, măcar o dată, concursul ce avea loc în fiecare lună. %u toţii, vreo douăzeci de suflete năpădite de singurătate, după o zi de lucru înverşunat, în care demontaseră în bucăţele absolut tot ce mai rămăsese cât de cât întreg, se strânseseră ca de obicei grămadă să discute ultimele noutăţi. — %iudat lucru mai ie şi ăsta /âfâi 8ăraş, scărpinându-se furibund la o gleznă. — %e ţi se pare aşa ciudat+ !ări $ătrânul, trezit din visare. :ânărul răsuflă uşurat, îşi încălţă la loc ciubota şi se trânti lângă el, foindu-se în căutarea unui loc mai comod. )bia după aceea catadicsi să răspundă — *i, ce Parcă n-ai şti. 7e vreo zece zile nu ne mai trimet nimic, nici măcar un cocoloş de (ârtie sau un fir de praf. 1imic-nimic %e-or avea de gând ăia d-acolo+ 3umzetul monoton al celorlalte discuţii încetă brusc, fiecare fiind dornic să prindă fiecare cuvinţel din discursul iminent al $ătrânului.   )cesta îşi dădu seama la timp că, pentru a-şi păstra neştirbit statutul său de ;are <nţelept după cinci luni de leneveală şi trai în (uzur, trebuia, spre marele său regret, să-şi pună mintea la lucru. 7e aceea, netezindu-şi teatral zdrenţele de pe el, spuse — Pentru a lumina a voastră minte, pas de-a e9ista cuvinte şi să nu fiu teleleu0 1u ştiu sigur nici c(iar eu. %ând văzu privirile contrariate ale celorlalţi, trebui să-şi îng(ită zâmbetul de victorie ce i se lăţise pe faţă. <ncercă rapid să o dreagă — )dică ştiu, ştiu0 7a' o să fim mâncaţi de carii pân' la probele contrarii. %(iar dacă vorbele nu mai aveau nici o noimă, oamenii se rela9ară, aprobând cu voce tare, fericiţi că $ătrânu' lor nu-i c(iar aşa de prost precum erau gata să-l creadă. — 7a0 4i ;arele <nţelept goni un şoarece ce i se urcase în spinare, apoi continuă cu forţe noi *u cred c-ăia, (op, dă sus, au plecat şi s-au tot dus, iară noi, cei făr' de iască, am rămas, (âc, gură-cască. 7upă care făcu din nou imprudenţa să ridice din umeri şi să adauge un evaziv 54tiu eu+6. — Păi, parcă spuneai că ştii !ări iute sfri#itul, rân#ind bucuros că-l prinsese pe picior greşit. ;oşul se ridică repede în picioare şi, cu bidonul strâmb pe cap, începu săstrige cât îl ţineau bo#ocii — 4tiu, ştiu %um să nu ştiu+ 7a' pân' la probele contrarii0 — 1oi vom fi mâncaţi de carii !candară brusc înflăcăraţi oamenii şi, luându-l pe sus, îl duseră cu alai în oraş, ca pe un rege la încoronare. :recuseră câteva luni bune de când ultimul container zguduise din temelii mica aşezare şi oamenii, după buimăceala primelor săptămâni de aşteptare în care li se lungiseră urec(ile de foame, iar barba crescuse bogată şi stufoasă până şi la copii, îşi găsiseră alte îndeletniciri, mai mult sau mai puţin utile. &ată însă că într-una din aceste zile ceva clătină din nou viaţa oamenilor, făcându-i să privească în sus, ca în zilele bune de odinioară. %eea ce atrăgea atenţia tuturor era o ciudată construcţie, un fel de cupolă ce începuse să se contureze enigmatică la orizont şi creştea văzând cu oc(ii. 7rept pentru care, înmai puţin de o oră, toată suflarea orăşelului se îng(esui în curtea bătrânului, strângându-se unii în alţii, atât din cauza spaţiului restrâns, cât şi a gerului ce făcea ca din mulţime să răzbată un adevărat concert de clănţănituri de dinţi. 1espus de uimit, moşul îşi făcu apariţia în uşa colibei, dansând pe loc. — %e-i+ >ansă după câteva secunde, timp în care el şi marea de oameni se priviseră de parcă s-ar fi aşteptat în orice clipă ca unul din ei să dezamorseze o bombă.  mare de arătătoare se ridicară tremurânde spre începutul de cupolă. — %e este+ ?ăsări o întrebare din mulţime, pesemne a aceluia ce reuşise să-şi stăpânească ma9ilarul suficient pentru a putea rosti cuvintele în mod inteligibil. — 7a' fără versuri !ă mai înţelegem şi noi câte ceva )dăugă unul în numele tuturor.   ;arele <nţelept zâmbi liniştit în barbă. 7e altfel, putea să râdă şi în (o(ote, că tot nu s-ar fi observat. — Păi ce drac să fie+ 3ise el mirat parcă de prostia celorlalţi. 7oar trebe să facă şi păreţi, să nu pice gunoiu' în capu' ălora de-l tot aruncă — )dică cum+ ;aterializă cineva nedumerirea mulţimii. — )dică aşa cum îi =otărî $ătrânul, dând a înţelege că nu poate fi altminterea şi, trăgându-şi după el fiul de pripas ce tocmai ieşise să se destindă, intră în baracă.  amenii plecară buimaci la casele lor, cu impresia că ascultaseră vorbelemoşului de la coadă la cap. <n zilele următoare, când cupola acoperise o treime din cer şi ameninţa să-i lase fără lumina soarelui, oamenii îşi dădură seama că profeţia în c(ip de e9plicaţie a $ătrânului nu era nici de la şapte poşte valabilă şi că acesta îşi bătuse #oc de ei. )şa că un grup mai cura#os se înarmă şi porni spre colibă, (otărât să-l linşeze. 1u găsiră însă pe nimeni şi nimic, în afară de un bileţel înfipt într-o crăpătură a uşii, pe care scria că 5dacă voi mă vreţi, eu nu vă vreau6 şi 5m-am (otărât să-mi pun capăt zilelor, aruncându-mă în marea cea mare, că aşa nu se mai poate, încercând să-mi ţin respiraţia cinci ore şi douăzeci şi trei de minute6, iar la urmă 5)dio )l vostru, $ătrânu6. <nsă ;arele <nţelept nu-şi făcuse felul deloc, de fapt nu avusese nicicând de gând, cu atât mai mult cu cât, în acele zile, pofta de viaţă îi revenise înzecită. <n acest timp, marea cupolă spaţială acoperise mai bine de #umătate din cer, producând panică în rândurile oamenilor, care nu mai ştiau de ce tremurau din cauza frigului ce ameninţa să-i transforme în statui de g(eaţă, ori a gândurilor şi profeţiilor negre răspândite în colonia lor mai repede decât o molimă. Putea fi lesne observată munca miilor de navete ce roiau în #urul construcţiei, indiferente la gurile căscate şi oc(ii (olbaţi ai celor de #os. >ucrul înainta uluitor de repede, la fel şi numărul celor care, urmând e9emplul $ătrânului, îşi înfundau urec(ile cu cârpe, îşi umpleau gura cu (ârtii şi încercau să-şi ţină respiraţia până numărau la un milion. Partea proastă era că(abar n-aveau să numere şi, încurcându-se pe la nouă, o luau de la început. — )ia să fie ?os-)lg(eti+ @inti cu degetul 8ăraş singura stea rămasă vizibilă. — <(î, aprobă ;arele <nţelept îngropat în cârpe. 4i-n #urul lui să-nvârte >itra, învârti-s-ar în veci ca titirezu', să-i ameată dă cap p-ăia — 4i, totuşi, ce naiba-i asta+ /emu tânărul, scărpinându-şi spatele de un birou. — 1e acoperă, doar ţi-am mai spus — fi, da' ce te face să crezi asta+ — ;ai multe0 7a' nu ţi le pot spune, pen' că nu le ştiu0 8iul ridică din umeri, semn că logica perfectă de care dăduse seama moşul se situa undeva, dincolo de graniţele restrânse ale înţelegerii sale. — 4i noi+ 1e-au uitat aici+ — 1u. — 4-atunci+ Aor să ne omoare de vii+
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks