Hansel Si Gretel - Grimm

Description
Dtory of Brother Grimm

Please download to get full document.

View again

of 7
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Documents

Publish on:

Views: 0 | Pages: 7

Extension: DOC | Download: 0

Share
Transcript
  Hansel şi Gretel de Fraţii Grimm  A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit, unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. Şi pe băieţel îl cema !ansel, iar pe fetiţă Gretel.  e sărmani ce erau, nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. Şi-ntr-o bună #i, întâmplându-se să se abată asupra ţării o mare scumpete, nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea #ilnică. $eara în pat, pe bietul om începeau să-l muncească gândurile şi, #vârcolindu-se neliniştit în aşternut, se pomenea că oftea#ă cu grea obidă.Şi-ntr-una din aceste seri îi #ise el neveste-sii% & 'e-o să ne facem, femeie( 'u ce-o să-i rănim pe bieţii noştri copii, când nici pentru noi nu maiavem nici de unele( & Ştii ceva, bărbate, răspunse femeia, mâine-n #ori luăm copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă. )e facem un foc bun, le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine şi pe urmă ne vedem de treburilenoastre. *ar pe ei îi lăsăm acolo. e nimerit, n-or să mai nimerească drumul spre casă, de asta sunt sigură, şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei+ & u, femeie, asta n-o s-o fac nici în ruptul capului, spuse bărbatul. u mă rabdă inima să-mi las copiii singuri în pădure. 'ă doar multă vreme n-ar trece şi-ar veni fiarele să-i sfâşie & ai de tine, negiobule, îl luă femeia la rost, de-i aşa, o să murim de foame toţi patru /oţi să ciopleşti de pe-acum scânduri pentru sicrieŞi femeia nu-i dădu pace până când omul nostru nu se-nvoi. & 0otuşi, mi-e tare milă de bieţii copii+ adăugă el cu obidă. 1n acest timp, cei doi copii stăteau tre2i în aşternut, că din pricina foamei nu putuseră să încidă un oci. Şi aşa se făcu de au#iră tot ce spuse #gripţuroaica de femeie către tatăl lor. )a un moment dat, Gretel începu să plângă cu lacrimi amare şi-i spuse lui !ansel printre sugiţuri% & e-acu s-a sfârşit cu noi+ & )inişteşte-te, Gretel, şi nu mai fi mânită, o să găsesc eu o scăpare+ îi #ise cu blândeţe frăţiorul. upă ce bătrânii adormiră, !ansel se sculă, îşi puse ăinuţa pe el şi, desci#ând uşa, se strecură afară. )una lumina că #iua şi pietricelele albe, din faţa căscioarei, străluceau că bănuţii cei noi. !ansel se aplecă de mai multe ori până ce-şi umplu bine bu#unarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse în casă şi-i şopti lui Gretel%   & Fii liniştită, draga mea surioară, şi dormi în pace+ Apoi se culcă din nou în patul lui şi adormi.3gripţuroaica de femeie nici nu aşteptă să răsară soarele că se şi înfiinţă la patul copiilor, să-i tre#ească. & *a sculaţi-vă, leneşilor, că mergem la pădure să aducem lemne+Apoi dădu fiecăruia câte un codru de pâine şi mârâi printre dinţi% & Asta aveţi de mâncare pentru la prân#+ e vă îmboldeşte foamea, nu cumva să mâncaţi înainte, că altceva nu mai căpătaţi+Gretel lua toată pâinea şi-o ascunse sub şort, din pricină că bu#unarele lui !ansel erau pline cu pietricele. Apoi porniră cu toţii spre pădure. upă puţin timp, !ansel se opri şi îşi aruncă privirea  înapoi, spre căscioara ce rămăsese în urmă. Asta o făcu o dată, apoi iarăşi, şi iarăşi Şi dacă-l vă#u taică-său, numai ce-i #ice% & a4 ce ai, !ansel, că te opreşti mereu şi te tot uiţi înapoi( e#i mai bine cum mergi, să nu-ţi scilodeşti cumva picioarele+ & Ştii, tăicuţule, mă uitam după pisicuţa mea albă $tă, a naibii, cocoţată pe acoperiş, şi-mi face semne de rămas bun. ar ve#i că femeia i-o tăie pe dată% & /rostănacule, nu-i nici o pisicuţă+ 5 soarele de dimineaţă, care străluceşte pe orn.Acu e timpul să vă spun că !ansel nu se uitase după nici o pisicuţă şi că de fiecare dată când se oprea, scotea din bu#unar câte o pietricică şi-o lăsa să cadă pe cărare.  upă o bucată de vreme, a2unseră la locurile unde pădurea se îndesea şi cam pe la mi2locul ei omul nostru se opri şi #ise% & Acu, copii, mergeţi după vreascuri, c-o să vă facă tata un focşor pe cinste, să nu vă fie frig deloc+!ansel şi Gretel aduseră vreascuri cât aduseră, până ce se făcu o moviliţă bună. )emnele luară foc pe dată şi, când vâlvătaia începu să crească, femeia grăi% & $taţi lângă foc, copii, şi odiniţi-vă, că noi ne ducem mai încolo, în pădure, să tăiem lemne. Şi când om termina cu tăiatul, ne întoarcem aici şi vă luăm acasă.!ansel şi Gretel se aşe#ară lângă foc şi când se făcu ora prân#ului, fiecare îşi mâncă bucătura de pâine. Şi cum au#eau tot mereu răsunând lovituri de topor, erau încredinţaţi că tatăl lor trebuie să fie ceva mai  încolo, nu prea departe. ar ve#i că loviturile nu erau de topor+ 6mul nostru legase o creangă de-un copac cioturos, şi de câte ori bătea vântul, o i#bea încolo şi-ncoace de uscătura aceea. upă ce aşteptară să vină să-i ia, vreme lungă, nu glumă, că#ură toropiţi de oboseală şi adormiră buştean.'ând s-au tre#it, era noapte întunecoasă, de nu vedeai la doi paşi. Gretel începu să plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul% & 'um o să ieşim din pădure(Şi !ansel se grăbi s-o liniştească, spunându-i% & 7ai ai răbdare oleacă, până ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul, n-avea gri2ă+8ăsări luna plină, de #iceai că poleieşte cu aur pădurea, şi de-ndată ce se arătă pe cer, !ansel îşi luă surioara de mână şi începu a păşi pe urma pietricelelor, care scânteiau ca bănuţii cei de curând bătuţi şile arătau drumul. 7erseră ei aşa toată noaptea şi când începură a mi2i #orile, a2unseră la casa  părintească. Au bătut ei la uşă, 9cioc-cioc+9, şi când femeia o descise şi dădu cu ocii de !ansel şi Gretel, pe dată se arătă a fi fost foarte îngri2orată de soarta lor, #icându-le cu prefăcătorie% & 'opii răi ce sunteţi, de ce aţi dormit în pădure atâta vreme( e-aţi făcut să credem că nu mai vreţi să vă mai întoarceţi la casa voastră ar ve#i că tatăl copiilor se bucura cu adevărat, că-n inima lui era mânit că-i lăsase atât de singuri.u trecu multă vreme şi nevoile începură iarăşi să-i încolţească. Şi numai ce-o au#iră copiii într-o noapte pe femeie #icându-i lui bărbatu-su, care se perpelea în aşternut% & e-acu am terminat iarăşi merindele, că nu mai avem în casă decât o 2umătate de pâine+ Şi după ce-om mânca-o şi pe asta, ne-om sătura cu răbdări pră2ite 0rebuie să ne descotorosim de copii, au#i tu+ 6 să-i ducem în afundul pădurii, ca să nu mai poată nimeri drumul de-or voi să se reîntoarcă acasă. Altă scăpare nu vad, de ni-e drag să ne mai putem ţine #ilele. e#i însă că omului i se încrâncena inima la au#ul ăstor cuvinte şi gândea în sinea sa% 9:a, mai bines-ar cuveni să împarţi cu copiii tăi ultima bucăţică+9. 7ai #icea el ce mai #icea, dar femeia nu luă deloc  în seamă spusele lui, ci-l tot ocărî şi-l mustră. Acu, e ştiut, cine a apucat de-a spus 9A9 trebuie să-l rostească şi pe 9:9 şi dacă şi-a călcat pe inimă prima oară, musai trebuie şi a doua oară să facă la fel. 'opiii erau însă tre2i şi au#iră toată vorba lor. upă ce bătrânii adormiră, !ansel se sculă din pat şivru să iasă afară, să adune pietricele, cum făcuse şi de prima dată, dar ve#i că femeia avusese gri2ă să  încuie uşa, aşa că băiatului nu-i fu cip să poată ieşi din casă. Şi deşi îi era inima grea, îşi mângâie surioara, spunându-i% & u plânge, Gretel, ci dormi liniştită. 6m găsi noi cum să scăpăm cu bineici n-apucaseră bine să răsară #orile, că şi veni femeia şi-i trase pe copii din aşternut. Apoi le întinse câte o bucăţică de pâine, care era mult mai micuşoară decât de cealaltă dată. 1n timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre pădure, !ansel începu a face fărâmituri în bu#unar şi din loc în loc se oprea să le presare pe 2os. & *a ascultă, !ansel, îi strigă la un moment dat taică-său, ce te tot opreşti mereu şi priveşti în 2ur( e#i-ţi mai bine de drumul tău şi mergi cum trebuie+ & /ăi, mă uit după porumbiţa mea, care stă pe-acoperiş şi vrea să-mi spună la revedere+ grăi !ansel repede, ca nu cumva să se dea în vileag. & /rostănacule, îl luă în răspăr femeia, ceea ce ve#i tu nu-i nici o porumbiţă+ 5 soarele de dimineaţă care străluceşte sus, deasupra ornului. ar ve#i că !ansel nu dădu îndărăt de la ce-şi pusese în gând şi, încetişor-încetişor, împrăştie pe drum toate fărâmiturile. Femeia îi duse pe copii departe, departe, tot mai în afundul pădurii, unde nu mai fuseseră în viaţa lor. Şi-ntr-un luminiş, făcură iarăşi un foc mare şi mama le #ise cât putu ea de blând% & 8ămâneţi aici, copilaşi, şi de v-a birui oboseala, n-aveţi decât să puneţi capul 2os şi să dormiţi oleacă oi ne ducem în pădure, mai încolo, să tăiem lemne şi seara, când om sfârşi lucrul, ne  întoarcem să vă luăm. 0recu ce trecu timpul şi când veni ora prân#ului, Gretel lua bucăţica de pâine şi-o împărţi cu !ansel, că pe-a lui băiatul o presărase pe drum. 3burară ceasurile, se lăsă şi amurgul, dar ve#i că nimeni nu se arăta să-i ia pe bieţii copii. Şi cum adormiră greu, se tre#iră de-abia în toiul nopţii. acă vă#u ce se întâmplase, !ansel o mângâie pe surioara lui şi-i #ise% & $ă rămânem aici până ce-o răsări luna, că atunci ne-o fi uşor să găsim fărâmiturile pe care le-am împrăştiat pe 2os, cât am mers. 5le or să ne arate fără greş drumul spre casă, asta-i sigur+    e îndată ce se înălţă luna deasupra pădurii, copiii se sculară din culcuşul de vreascuri, dar ve#i cănu mai găsiră nici o fărâmitură 7ulţimea de păsărele care tot #boară peste câmpuri şi prin păduri de mult le ciuguliseră pe toate. ar !ansel avea o inimă vitea#ă şi-i spuse lui Gretel% & -ai teamă, surioară, până la urma tot o să găsim drumul+ ar ve#i că nu fu cip să-l găsească 7erseră toată noaptea şi mai merseră încă o #i, din #ori şi până-n seară, dar de i#butit tot nu i#butiră să iasă din pădure. Şi erau prăpădiţi de foame ca vai de ei, că afară de câteva boabe de fructe sălbatice, culese de pe 2os, nimic nu mai luaseră-n gură. e trudiţi ce erau, sărmanii copii abia îşi mai trăgeau picioarele, şi aşa se făcu că nu mai putură merge şi, gemuindu-se sub un copac, adormiră buştean. Şi se ivi a treia dimineaţă de când copiii părăsiseră casa părintească. 6 luară ei la picior, de cum răsări soarele, dar cu cât mergeau, cu atât se afundau mai adânc în pădure. e nu le venea cât mai degrabă un a2utor, se aflau în prime2die de moarte. 'ând se făcu ora prân#ului, numai ce vă#ură pe-o cracă o păsărică albă şi frumoasă, care cânta atât de duios, că se opriră vră2iţi s-o asculte. upă ce-şi sfârşi cantul, păsărica îşi întinse aripile şi #bură, 9#vâââârrrr+9 pe dinaintea copiilor. acă vă#ură ei asta, începură a se lua după ea până când se făcu de a2unseră la o căsuţă. 'ât ai clipi, păsărica se lăsă pe acoperiş şi când veniră mai aproape de căsuţă, copiii rămaseră cu gurile căscate. /ăsămite, toată căscioara era făcută din pâine şi acoperită cu co#onac, iar geamurile erau din #aăr curat. & !ai să-ncepem să îmbucăm+ #ise !ansel. Şi să ne fie de bine+ 5u o să mănânc o bucată din acoperiş, iar tu, Gretel, ia de gustă din fereastra asta, că e tare dulce+!ansel n-aşteptă să fie rugat şi, înălţându-se pe vârfurile picioarelor, rupse o bucăţică din acoperiş, să-şi dea seama ce gust are. 1n acest timp, Gretel ronţăia de #or o spărtură de geam. Şi numai ce se au#i deodată o voce subţirică, ce venea dinăuntrul căsuţei% & 'ronţ, cronţ, cronţ, da ce tot ronţăie a mea căscioară(+ 'ine, cine e afară(Şi copiii răspunseră pe dată% & ântul, vântul+ A#i încon2ură pământul+Şi, fără să se sincisească defel, continuară să mănânce şi mai cu poftă. 'um îi plăcuse gro#av acoperişul, !ansel mai rupse din el o bucată bună, iar Gretel nu se lăsă nici ea mai pre2os şi, desprin#ând un ocete de geam, se aşe#ă 2os şi începu a-l ronţăi cu poftă. Şi când nici nu se aşteptau, odată se descise uşa şi-o femeie bătrână de tot, ce se spri2inea într-ocâr2ă, ieşi din casă, târşindu-şi picioarele.)a vederea ei, !ansel şi Gretel se speriară atât de tare, că scăpară tot ce aveau în mână. ar ve#i că bătrâna nu-i lua la rost, ci începu a-i întreba, clătinând uşurel din cap% & 5i, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci( /oftiţi de intraţi înăuntru şi rămâneţi la mine, că nu vă fac nici un rău.Şi luându-i pe amândoi de mână, îi duse în căsuţă. *ar acolo îi aştepta o mâncare, să-ţi lingi degetele, nu alta% lapte şi clătite cu #aăr, mere şi-o mulţime de nuci+ upă ce se ospătară ei bine, bătrâna le pregăti două paturi cu aşternutul cum îi #ăpada şi !ansel şi Gretel se culcară fără nici o gri2ă şi se simţiră în al nouălea cer. :ătrâna se arătase prietenoasă ca să le câştige încrederea, dar ve#i că era o vră2itoare aină, care pândea copiii ca să-i atragă cu şosele şi momele. Şi numai de aceea făcuse şi căsuţa de pâine, să-i ademenească mai uşor.
Related Search
Similar documents
View more...
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks