Adriana ANTihi - Gheorghe Cernea- folclorist, etnograf al zonei Târnavei Mari

Description
Adriana ANTihi - Gheorghe Cernea- folclorist, etnograf al zonei Târnavei Mari

Please download to get full document.

View again

of 4
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Essays & Theses

Publish on:

Views: 0 | Pages: 4

Extension: PDF | Download: 0

Share
Tags
Transcript
  GHEORGHE CERNEA - FOLCLORIST ETNOGRAF AL ZONEI TÂRNAVEI MARI driana NTIHI Viata şi activitatea folcloristului Gheorghe Cernea Printre puţinii care au pătruns esenţa fenomenului folcloric de la srcini şi până în prezent, în lumea adevărată a nţelepciunii şi a faptelor istorice se numără şi folcloristul Gheorghe Cernea. S-a născut la Bucureşti în Spitalul Colţea, la 29 octombrie 1898 din părinţii Gheorghe şi Maria născută Codrea - ambii in comuna Paloş, judeţul Târnava Mare, astăzi Braşov. Paloş-Ardeal, comuna fruntaşă care numără pe la 1930, 1300 de suflete, este aşezată la limita de nord a judeţului Braşov între Rupea şi Sighişoara. Aşezare cu oameni mândri şi dârzi se distinge printr-o permanentă rezistenţă faţă de presiunile de tot felul prin care se încerca anihilarea identităţii sale naţionale şi culturale. Este aproape un miracol cum acest sat, în întregime românesc, a rezistat ca limbă, port, tradiţie, înconjurat de localităţi săseşti şi maghiare, în condiţiile în care un alt sat din apropiere a fost maghiarizat. Cred că acest lucru se datorează şi faptului că aici a uncţionat timp de două sute de ani un protopopiat al Varmaghiei Bălgradului de Sus ce avea în subordine 60 de parohii ortodoxe. Pe lângă el a uncţionat şi un seminar. Preoţii de aici au întreţinut credinţa în Dumnezeu şi nu au lăsat spiritul ţăranului român să se altereze şi să moară. Aşa se explică faptul că Paloşul a dat mulţi oameni care au luptat pentru a păstra identitatea culturii ţărăneşti româneşti, pentru ridicarea satului natal. De asemenea tot acestui fapt i se datorează şi apariţia acestui învăţător care poate fi numit pe rând: etnograf, folclorist şi un veritabil muzeograf- GHEORGHE CERNEA. Avea să mărturisească în autobiografia lui că Paloşul a fost pentru mine izvorul cu apă curată, limpede şi bună, din care mi-am adăpat, din plin, sufletul în anii copilăriei, pubertăţii şi mai târziu anii aturităţii . a început frecventează şcoala primară din Paloş (clasele 1-ill) apoi cea săsească din Rupea (clasele III-IV) după care urmează cursul inferior al liceului românesc Andrei Şaguna din Braşov, dar după absolvirea clasei 1 ificultăţile pricinuite de izbucnirea războiului îl determină să întrerupă şcoala. upă unirea Ardealului cu patria mumă a mbrăţişat nobila carieră de învăţător la sate urmând trei veri cursurile de vară pentru nvăţători la Sălişte şi Deva (1919-1922). Diploma de învăţător cu notarea de eminent a bţinut-o în vara anului 1924la coala Normală din Deva. Între anii 1919-1922 funcţionează ca învăţător în comunele Sărmaş, cătunul Platoneşti-Ciuc, Bârsan şi Galata judeţul Hunedoara, Cobor, Seleuş, Roadeş- judeţul Târnava Mare. Între anii 1924-1928 este învăţător la Paloş, iar între anii 1925-1926 se înscrie la secţia pedagogică a acultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, dar îrnbolnăvindu-se grav la un picior, şi din lipsa de mijloace materiale, după câteva luni este silit să se retragă. î vara anului 1925 urmează cursurile de vară ale Universităţii Populare Nicolae Iorga din ălenii de Munte, unde a fost de un real folos, predând lecţii în traducere minoritarilor maghiari şi unguri, participanţi la aceste cursuri- aşa cum arată certificatul niversităţii din 12 august 1925 unde este apreciată această metodă de predare. În 1928 demisionează din nvăţământ pentru a dispune de suficient timp în vederea ăspândirii în popor a comorilor spirituale ale poporului, adunate cu pasiune din anii copilăriei , după cum subliniază în biografia sa. Se întoarce la Bucureşti unde a ipărit două cărţi de folclor: Obiceiuri de nuntă în judeţul Hunedoara şi Floricelele din Cohalm , care se bucură de mare succes în librării. În cursul anilor a mai publicat broşuri folclorice, în mai multe ediţii ca: Strigături de joc din Paloş , Strigături de ospăţ , Cântece ardeleneşti , Cântece ostăşeşti , Doine de jale , Doine de dragoste, de război , Colinde de Crăciun , Cântări religioase , Cântări de mort , etc. Revista istriţei, XVII 2003 · 307-310 307 http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro  În anul 1930 a comunicat la Braşov maestrului Tiberiu Brediceanu zece melodii populare pe care le-a înregistrat la fonograf. Este recomandat compozitorului de Mihai Jora care după ce-l ascultă cântând doine de pe Târnave este trecut în programul său pentru săteni. ni de-a rândul a cutreierat satele şi oraşele Transilvaniei culegând materiale şi ţinând conferinţe despre frumuseţea folclorului nostru. Cu partea conferinţelor la radio pe acele vremuri era poetul Adrian Maniu, care l-a programat pe Gh. Cernea în 1930 cu o conferinţă despre frumuseţea poeziei populare din Ardeal. Tot în 1930, la 32 de ani, a inut o onferinţă publicului clujean cu subiectul de mai sus. Conferinţa a avut loc în sala nr. 2 a acultăţii de Drept în rezenţa a sute de studenţi, profesori şi alţi cetăţeni, fiind de fapt prima conferinţă ţinută în faţa publicului, obţinând un mare rezultat moral. Urmează ca apoi, timp de 4 ani să ţină astfel de conferinţe în oraşele Oradea, Beiuş, Chişinău-Criş, la scoli, regimente, cămine studenţeşti, şi sătenilor de la sate. Elevii multor şcoli medii din acea vreme au reţinut căldura aproape fanatică din conferinţele lui în care se străduia să convingă auditoriul său cu ajutorul interpretării melodice, având o voce de tenor. În anul1950 Institutul de Folclor i-a înregistrat 34 de melodii populare cumpărându-i o serie de fotografii cu porturi româneşti din colecţia lui. Aici la Institutul de Folclor a ăsit multă înţelegere din partea maestrului Sabin Drăgoi şi a profesorului Mihai Pop. Din lucrările sale au mai fost publicate în Editura de Stat în 1958: Doine şi strigături din Ardeal , Cântecele Rozaliei Cemea şi Nunta la Paloş , apărute în 1962. Un vast material folcloric a părut după moartea sa în 1969 pentru volumul IV -''Folclor din Transilvania . A ămas omul unei singure pasiuni: culegerea patrimoniului artistic popular, căruia i-a închinat, cu o ertfă rară, toate puterile. Adesea putea fi văzut, până în ultima clipă, cutreierând satele tâmăvene, dormind pe unde apuca şi mulţumindu-se cu foarte puţin, pentru a mai adăuga încă ceva la impresionanta lui colecţie. Pe lângă folclor, începând din anul1929 s-a ocupat şi cu monografia unor sate din Ardeal cum sunt: Plasa Rupea-în total39 de comune, sate sibiene: Şelimbăr, Bungard, Mohu, Bradu, Sacdate, Gimboca, Nucet, Hosman, llimbav şi Sasauşi; şi Figuri Tămăvene Aran Pumnul, Axente Sever, llarie Chendi, Ioan Popescu şi Ioan Ursu-profesor universitar srcinar din Cata, Sania Cluceru, Marţian Negrea, Gheorghe Buzdugan, Ioachim Crăciun, Eugen Para, poeţii : Valeriu Creţu, llarion Cocişu, cântăreţul Ion Dacian şi alţii. Din preocupările lui cele mai importante care îşi au srcinea încă din anii copilăriei este adunarea a numeroase obiecte din epoca pietrei şi dacică şi de artă populară, în jur de 8000 costume, ţesături, obiecte casnice, ceramică, icoane pe sticlă şi lemn, etc., amenajând un muzeu într-o casă părintească din Paloş, unde după 1918 ajunge nvăţător-director. În 1928 pleacă din aloş ş acest muzeu ămâne în grija mamei ş a sorei sale Rozalia, care l-a supravegheat ş îmbogăţit. În 1930 apar secvenţe din acest muzeu în Revista ilustrată numărul 4 numărul184 din august-septembrie 1930. În 1937 ajutat de prefectul Sighişoarei, Ştirbeţ, organizează la Bucureşti nunta ţărănească din Paloş, formată din peste 100 de cetăţeni în frumoasele lor costume, iar carul cu zestrea miresei tras de 4 boi, a defilat pe Calea Victoriei. Aşa cum mărturiseşte în biografia sa, Gheorghe Cernea dorea să construiască personal la Sighişoara, o casă în stil românesc cu mai multe camere unde să-şi poată expune, pe secţiuni, obiectele adunate cu atâta osteneală şi cu mari sacrificii materiale. Dorinţa lui era să conducă acest muzeu şi după moartea sa să rămână donaţie poporului român. În vederea realizării acestui mare vis în anul1937, Gheorghe Cernea, închiriază la Sighişoara, 4 camere, în Piaţa Unirii nr. 29 astăzi Hermann Oberth), în casa Filipescu, şi începe transportarea obiectelor din Paloş. Acest muzeu număra peste 400 farfurii şi ulcioare româneşti, săseşti şi ungureşti, de secolul XVIII, peste 400 icoane pictate pe sticlă şi lemn, sute de costume specifice zonelor din judeţul Tâmava Mare, minerale, cărţi şi documente foarte vechi, numeroase obiecte de cult şi artă religioasă, potire de argint, cădelniţe, numismatică (2000 monede vechi închise într-o casetă de metal cu tricolorul pe ea), mobilier ţărănesc şi arme. Pe lângă toate aceste obiecte, mai exista un frumos dulap din nuc cu 4 uşi de cristal ce cuprindea 3000 de volume, precum şi un întreg mobilier adecvat pentru acest muzeu. Gheorghe Cernea intenţiona să-l inaugureze în 1948, concomitent cu serbările centenare ale Revoluţiei de la 1848, sub denumirea de Muzeul Etnografic Târnăvean . Din nefericire, acest ideal nu şi l-a putut realiza. I s-a înscenat un mârşav proces de către oamenii regimului comunist, iar Tribunalul din Sighişoara şi în recurs Curtea din Braşov, l-au condamnat la 21 august 1948, la 5 ani orecţie pentru deţinere de material interzis . Această pedeapsă a executat-o la penitenciarul din Aiud, de unde este eliberat în ziua de 20 iulie 1953. Cu toate ca nu s-a dispus la confiscarea bunurilor, totuşi, la un an de la condamnarea lui, au fost luate şi transportate biblioteca, obiectele de muzeu, întregul mobilier la Muzeul din ediaş. Când iese din închisoare merge pe urmele obiectelor de muzeu la Mediaş, unde egăseşte o parte din lucruri, expuse în câteva săli, majoritatea fiind la subsolul acestui muzeu, în lăzi, din ipsă de spaţiu. 308 http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro  Neavând o pensie personală, întocmeşte numeroase demersuri şi memorii, însoţite de memorabile referinte ale lui Romulus Buia ş Liviu Rebreanu, către Ministerul Culturii ş Învăţământului răspunsul primit fiind întotdeauna negativ, cu explicaţia că legea pensiilor s-a schimbat i nu mai poate primi nici o pensie personală. Deşi i s-a respins cererea, cu o ăruire exemplară, din 1953 încă 10 ani, Gheorghe Cernea va mai aduna multe obiecte populare şi cu ajutorul surorii sale Rozalia, într-o casă de peste 100 de ani, reorganizează un mic muzeu în satul aloş. Într-un memoriu adresat Ministerului nvăţământului în 1962, el îş exprima ajutorul pe care 1-ar da pentru a se face în cadrul Muzeului Sighişoara, o ecţie românească de etnografie: "Gheorghe Cernea", ca o satisfacţie morală ce i s-ar cuveni. Câte speranţe pentru viitor, iar el nu mai avea de trăit decât 2 ani În noaptea de Anul Nou, 1964, va scrie ultima scrisoare: "Azi e Anul Nou. L-am petrecut singur, cu capul aplecat pe masa mea de lucru, asupra manuscriselor mele, în căsuţa veche de peste 100 de ani. Nimeni nu mi-a deschis uşa, decât biata mea soră când mi-a adus de mâncare. Voi căuta, totuşi să fac sforţări să încerc şi imposibilul, ca în noul an, să-mi schimb acest mediu mizerabil de sărăcăcios, să-mi creez mijloace mai prielnice, mai civilizate, pentru a putea să-mi duc la îndeplinire, opera folclorică şi monografică. Poate voi găsi oameni înţelegători pentru aceste preocupări, care îmi vor da o ână de ajutor, pentru a-mi realiza acest ideal. Ajută-mi Doamne " Moare la 29 martie 1965, în satul strămoşilor lui, Paloş şi ca o ironie a sorţii când se citeau discursurile funerare, postaşul a adus o dresă cu aprobarea unei pensii personale de 1000 de lei. Cu Gheorghe Cernea se stinge ultimul mare îndrăgostit de folclor din şirul învăţătorilor care între cele două războaie mondiale: C. Rădulescu, Şt.Tuţescu, Al. Vasiliu, Ion Popescu, Ghe. Fira-au adus o ontribuţie la cunoaşterea folclorului românesc. Spilcuiri in aprecierile din presa timpului despre activitatea prodigioasă a folcloristului etnograf Gheorghe ernea "Gazeta economică culturală a istriţei şi Năsăud Nr. 309/27.12.1936, ublică articolul "Poezia poporană din Ardeal": .. titlul de mai sus a format subiectul unei frumoase conferinţe, ţinută de un harnic folclorist din Ardeal, dl. Ghe. Cernea, cuprins de o emărginită dragoste faţă de poezia poporului nostru a demisionat de la catedră, pentru ca să aibă timp să adune mărgăritarele acestea şi să le facă cunoscute şi în straturile înalte ale societăţii şi în colţurile cele mai îndepărtate ale ţării .... onferenţiarul a clasificat aceste poezii după genuri, oprindu-se la doinele şi baladele din timpul războiului, din care se vede tratamentul sălbatic faţă de românii ardeleni, care erau băgaţi în primele rânduri de bătaie ... Peste tot locul, conferinţa a lăcut, atât pentru subiect cât şi pentru frumuseţea cu care a fost dezvoltată . Ziarul Universul din 27 mai 1937 .. reprezentarea unei tradiţionale nunţi ţărăneşti de către populaţia comunei Paloş, judeţul Târnava Mare. Toate datinile pline de splendoarea munţilor româneşti odinioară ... . Meritul revine prefectului de Târnava Mare, care a înlesnit aducerea nunţii şi neobositului folclorist şi culegător de datini, Ghe. Cernea". Tot Universul din 31 iulie 1939, despre târgui de mostre din Sibiu: .. o noutate este însă, Muzeul Etnografic "Gheorghe Cernea" din Sighişoara, care reţine atenţia oricui. El înfăţişează lucruri vechi şi caracteristice din regiunea Sibiului şi Târnavelor şi câteva femei şi fete din comuna Paloş stau gătite în portul lor caracteristic. Ziarul maghiar "Joestat" din Cluj la 2 august 1939 ... : merită felicitări şi recunoştinţă Gh. Cernea de la standul nr. 1 al expoziţiei care prezintă lucruri din zona Sibiu şi Târnava Mare, de folclor românesc ... cu mari sacrificii a euşit să organizeze un adevărat muzeu ... (în traducere). În 8 mai 1958 Romulus Vuia arata în referinţa sa cu privire la activitatea etnografică-folclorică: "o facem cu toată plăcerea deoarece tovarăşul Ghe. Cernea este cunoscut ca un pasionat cercetător al etnografiei şi folclorului regiunii Târnavelor publicând numeroase colecţii de poezii populare care s-au bucurat de o mare popularitate, apreciate de specialişti. Meritul său cel mai mare este, însă că s-a ocupat cu salvarea mărturiilor culturii noastre populare şi îndeosebi a artei populare, punând astfel bazele muzeelor etnografice de la Sighişoara şi Mediaş. Cum domnia sa nu a primit în schimbul acestor colecţii de stat nici o recompensă, propunem săi se dea tov. Ghe. Cernea fie o recompensa bănească echivalând cu valoarea colecţiilor donate, fie o pensie care să-i asigure existenţa spre a fi o ecompensă meritată pentru activitatea sa pe acest pământ. 309 http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro   a alcătuirea acestui articol au contribuit foarte mult informaţiile culese de la nepoatele folcloristului Gheorghe Cernea doamnele Teodoreanu şi Radu care mi-au pus la dispozitie şi manuscrisele lui. Acestea vor face obiectul unei viitoare lucrări De asemenea o parte din obiectele care alcătuiau Muzeul din Paloş au fost date în custodie Muzeului de Istorie Sighişoara în speranta ealizării în viitor cel putin a unei săli etnografice care să î poarte numele. 31 http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro
Related Search
Similar documents
View more...
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks