,, în esenţă procesul de nursing înseamnă să îngrijeşti fiecare bolnav ca şi cum ar fi un membru al familiei tale. - PDF

Description
,, în esenţă procesul de nursing înseamnă să îngrijeşti fiecare bolnav ca şi cum ar fi un membru al familiei tale. Lucrarea,, Ghid de nursing pe care o propunem sub egida OAMMR se doreşte a fi un reper

Please download to get full document.

View again

of 173
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Information
Category:

Kids & Toys

Publish on:

Views: 16 | Pages: 173

Extension: PDF | Download: 0

Share
Transcript
,, în esenţă procesul de nursing înseamnă să îngrijeşti fiecare bolnav ca şi cum ar fi un membru al familiei tale. Lucrarea,, Ghid de nursing pe care o propunem sub egida OAMMR se doreşte a fi un reper important, util şi eficient în procesul de formare iniţială şi continuă a asistenţilor medicali. Implicaţi activ în educaţia pentru sănătate a individului şi a comunităţii, asistenţii medicali desfăşoară o activitate ce presupune acumularea de cunoştinţe, atitudini şi deprinderi, în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii. Noutatea şi totodată valenţa practică a acestui ghid este dată de precizarea clară şi concretă a intervenţiilor asistentului medical în cadrul procesului de îngrijire a pacientului, accentuându se rolul unic şi extrem de important al acestuia în cadrul echipei medicale. În cadrul acestei lucrări am dorit să subliniem importanţa conceptului de,,nursing, ca fundament al activităţii asistentului medical. Cunoaşterea şi însuşirea etapelor procesului de nursing permit asistentului medical planificarea, organizarea şi eficientizarea activităţii sale, având ca obiectiv principal creşterea calităţii îngrijirilor acordate, cu repercusiuni directe asupra evoluţiei pacientului. Prin precizarea principiilor etice fundamentale ale procesului de nursing, lucrarea aduce un plus de noutate în peisajul lucrărilor medicale de specialitate adresate asistenţilor medicali. Sperăm ca acest ghid să se dovedească a fi un sprijin operativ şi practic în instruirea şi perfecţionarea profesională a asistenţilor medicali, aceasta reflectându-se în creşterea calităţii actului medical. Autorii 2 CUPRINS 1. ORGANIZAREA PROCESULUI DE NURSING 1.1. Generalităţi 1.2. Etapele procesului de nursing 1.3. Diagnosticul de nursing 1.4. Promovarea sănătăţii 1.5. Probleme etice legate de nursing ÎNTREBĂRI. RĂSPUNSURI 2. PARTICULARITĂŢILE DE ÎNGRIJIRE A PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI SAU DEFICIENŢE ALE APARATULUI RESPIRATOR 2.1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie 2.2. Evaluarea pacientului cu suferinţe pulmonare Istoric Manifestări clinice Examenul fizic 2.3. Evaluarea funcţiei respiratorii Proceduri neinvazive Metode invazive 2.4. Bolile aparatului respirator Bronşita acută şi cronică Pneumonia Astm bronşic Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) Suferinţe pleurale 2.5. Terapia respiratorie adjuvantă ÎNTREBĂRI. RĂSPUNSURI 3 3. PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE A PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI SAU DEFICIENŢE ALE APARATULUI CARDIOVASCULAR 3.1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie 3.2. Evaluarea pacientului cu afecţiuni cardiovasculare Istoric Manifestări clinice Examenul obiectiv 3.3. Evaluarea funcţiei aparatului cardiovascular Examene de laborator Examen radiologic Electrocardiograma Cateterizarea cardiacă Echocardiografia 3.4. Afecţiunile aparatului cardiovascular Cardiopatia ischemică Pericardita Insuficienţa cardiacă ÎNTREBĂRI. RĂSPUNSURI 4. PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE A PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI SAU DEFICIENŢE ALE APARATULUI DIGESTIV 4.1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie 4.2. Evaluarea pacientului cu afecţiuni ale aparatului digestiv Istoric Manifestări clinice Examenul obiectiv 4.3. Explorarea paraclinică a aparatului digestiv 4.4. Bolile aparatului digestiv Ulcerul gastric şi duodenal Ciroza hepatică Neoplasmul gastric 4.5. Suportul nutriţional ÎNTREBĂRI. RĂSPUNSURI 5. PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE A PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI SAU DEFICIENŢE ALE APARATULUI RENAL 4 5.1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie 5.2. Evaluarea pacientului cu suferinţe renale Istoric Manifestări clinice Examenul fizic 5.3. Evaluarea funcţiei renale Examenul de urină Examenul sângelui Examenul echografic Explorări radiologice Explorări endoscopice 5.4. Bolile aparatului urinar Infecţiile tractului urinar Pielonefrita cronică Glomerulonefritele acute Insuficienţa renală acută Insuficienţa renală cronică ÎNTREBĂRI. RĂSPUNSURI. BIBLIOGRAFIE 5 1. ORGANIZAREA PROCESULUI DE NURSING 1.1.GENERALITĂŢI Trăim într-o lume în continuă schimbare. Pentru societatea de astăzi, multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult, probleme ale societăţii. Efectele extinse ale transformărilor care au loc în dinamica socială determină această schimbare de atitudine. În acelaşi timp, problemele majore ale societăţii se înscriu ca factori modelatori ai personalităţii individului. Respectarea individualităţii se conturează tot mai mult ca şi regulă esenţială a unei societăţi civilizate. În acest context, procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil la cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, menţinându-şi nealterat obiectivul principal, obţinerea unei mai bune stări de sănătate pentru individ, familie, comunitate. Înţelesul procesului de nursing a evoluat treptat de-a lungul timpului, una din definiţiile clasice fiind cea formulată de către Virginia Henderson (1966) ce stabilea ca principală îndatorire a asistentului medical, sarcina,,de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea,,de a diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului faţă de o problemă de sănătate actuală sau potenţială. În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist doar ca un individ ce suferă de o anumită boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale. Aceste necesităţi interrelaţionează, sunt interdependente, de egală importanţă şi reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea. 6 Este important ca asistentul medical să fie familiarizată cu aspectul complex al naturii psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de aceeaşi problemă urmare a structurii lor unice de personalitate. Există mai multe accepţiuni ale conceptului de personalitate, dar cea mai folosită este aceea ce defineşte personalitatea ca fiind,,organizarea mai mult sau mai puţin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei persoane; organizare ce determină adaptarea sa unică la mediu (Eysenck). Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de viaţă şi activitate. Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită contextului social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se realizează în interiorul diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de muncă). Grupul intermediază individului relaţia cu societatea şi cu sine. Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă şi cu propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de sine şi cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezvoltă treptat prin socializare, asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma unei învăţări continue. Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva idei principale ce stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de nursing: individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult decât suma părţilor sale componente; individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând materie şi energie cu acesta; evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi spaţiu; individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie, senzaţii, emoţii. Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului,,îngrijirilor de sănătate de-a lungul timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a sistemului sanitar, urmărind în principal rolul asistentului medical: asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale; asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine stabilite; activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în prezent accentul se pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate; rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a comunităţii (promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate). 7 MEDIC MEDIC ASISTENTA MEDICALĂ PACIENT PERSONAL AUXILIAR PACIENT ASISTENTĂ MEDICALĂ PERSONAL AUXILIAR Figura nr.1 Evoluţia poziţiei şi rolului asistentului medical în cadrul echipei medicale 1.2. ETAPELE PROCESULUI DE NURSING Etapele procesului de nursing sunt: ETAPE CARACTERISTICI Aprecierea - este etapa colectării datelor de la pacient sau aparţinători în vederea identificării oricărei probleme de sănătate actuale sau potenţiale; - această etapă include: anamneza (discuţia cu pacientul) stabilirea istoricului bolii examenul obiectiv studierea documentelor medicale organizarea, analiza şi sinteza datelor colectate.!!! Colectarea datelor cu privire la starea de sănătate a pacientului presupune anumite abilităţi din partea asistentului medical: capacitatea de a adresa întrebări potrivite şi de a asculta răspunsurile; observare şi interpretare; sintetizare; capacitatea de a organiza datele colectate în vederea întocmirii unui plan de îngrijire. 8 - diagnosticul de nursing reprezintă baza întocmirii unui plan de îngrijire - diagnosticul de nursing presupune: Stabilirea diagnosticului de nursing identificarea problemelor de nursing definirea caracteristicilor problemelor de nursing identificate identificarea etiologiei problemelor de nursing enunţarea diagnosticului de nursing în mod clar şi precis. Planificare - stabilirea obiectivelor şi întocmirea unui plan de îngrijire în vederea soluţionării diagnosticului de nursing - această etapă presupune: identificarea priorităţilor stabilirea unor obiective clare pe termen scurt (zile), mediu (o săptămână) şi lung (săptămâni) stabilirea unor termene clare pentru apariţia rezultatelor aşteptate cooperarea în vederea atingerii obiectivelor propuse cu familia pacientului şi alte persoane implicate în procesul de îngrijire. Implementare - aplicarea planului de îngrijire stabilit şi reactualizarea lui permanentă în funcţie de intervenţiile efectuate - această etapă presupune: efectuarea intervenţiilor specifice de nursing conform planului de îngrijire stabilit coordonarea activităţii pacientului, familiei şi membrilor echipei de îngrijire înregistrarea răspunsului la acţiunile de nursing. Evaluare - determinarea răspunsului pacientului la intervenţiile de îngrijire şi stabilirea obiectivelor ce au fost atinse - identificarea modificărilor ce se impun a fi făcute în vederea reactualizării diagnosticului de nursing, obiectivelor stabilite, intervenţiilor de nursing planificate şi rezultatelor aşteptate. Activitatea asistentului medical vizează aprecierea cât mai corectă a stării de sănătate a pacientului în vederea identificării problemelor actuale sau potenţiale. Examinarea unui caz este necesar să se desfăşoare după un sistem precis de interogare şi examinare, însuşit cât mai exact astfel încât să ne asigurăm că nu au fost omise date importante. Obişnuinţa câştigată trebuie cultivată şi perfecţionată printr-o practică continuă la patul bolnavului. Prin anamneză (ascultaţia, interogatoriul, chestionarul) şi prin examen obiectiv, asistentul medical va identifica acuzele subiective (simptomele) confruntându-le cu modificările obiective (semnele) pentru a putea recunoaşte boala. 9 Organizarea datelor culese în vederea întocmirii planului de îngrijire se poate face conform modelului conceptual al Virginiei Henderson sau modelului lui Abraham Maslow. I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson Modelul conceptual al Virginiei Henderson apreciază individul ca fiind un tot unitar caracterizat prin nevoi fiziologice şi aspiraţii denumite generic nevoi fundamentale. Acestea sunt: 1. a respira respiraţia este procesul fiziologic prin care oxigenul din aerul atmosferic ajunge până la nivelul celulelor, unde este folosit în reacţiile de oxido-reducere, dioxidul de carbon rezultat fiind eliminat din organism prin expiraţie; o respiraţie eficientă presupune şi o bună circulaţie deoarece sângele joacă rolul de transportor pentru gazele respiratorii; disfuncţia respiratorie atrage după sine o perturbare a întregului organism atât la nivel fiziologic şi fiziopatologic (hipoxie tisulară, hipercapnie) cât şi psihologic (senzaţie de sufocare, anxietate, teamă). 2. a bea şi a mânca apa reprezintă aproximativ 60% din greutatea organismului adult, ea având un rol deosebit de important în buna desfăşurare a proceselor fiziologice ale organismului.!!! un individ poate supravieţui cu: 15% din funcţia normală a ficatului 25% din funcţia normală a rinichilor 35% din numărul total de hematii 45% din suprafaţa de hematoză pulmonară 70%din volumul plasmatic.!!! reducerea volemiei cu mai mult de 30% este critică pentru supravieţuire. aprecierea statusului volemic al pacientului se poate face pe baza examenului clinic şi a investigaţiilor paraclinice dar cel mai simplu prin stabilirea bilanţului hidric aport pierderi (intrări-ieşiri); deficitul de apă al organismului va fi corectat prin hidratare per os sau la nevoie prin administrare de soluţii perfuzabile coloidale sau cristaloide; excesul de apă al organismului impune restricţionarea aportului şi administrarea de diuretice; principalul mecanism fiziologic de reglare a cantităţii de apă din organism este reflexul de sete. La vârstnici acest reflex diminuă astfel că în mod obişnuit aceştia prezintă un anumit grad de deshidratare; o alimentaţie sănătoasă vizează mai multe aspecte: cantitatea alimentelor, calitatea acestora, ritmul de administrare; 10 o dietă adecvată trebuie să asigure un aport suficient de nutrienţi, vitamine, apă şi săruri minerale, aport adaptat necesităţilor organismului. 3. nevoia de a elimina organismul este un sistem deschis în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând cu acesta materie şi energie; eliminarea satisface nevoia organismului de a îndepărta anumite substanţe nefolositoare rezultate din metabolism sau digestie; fiziologic eliminarea are loc la nivelul tegumentelor (transpiraţie), respiraţiei (expiraţie), aparatului renal (diureză), aparatului digestiv (scaun), aparatului genital feminin (menstruaţie); în anumite condiţii patologice se produc modificări ale modalităţilor de eliminare ale organismului: transpiraţii abundente (coma hipoglicemică) hemoptizie (neoplasm pulmonar) vărsături bilioase (colecistită) vărsături explozive în jet, neprecedate de greaţă (tumori cerebrale) hematemeză (vărsături cu aspect de zaţ de cafea ce apar în hemoragia digestivă superioară) hematurie (urină cu sânge) tulburări ale tranzitului intestinal cu alternanţa constipaţie / diaree (tumori de colon) melenă (tumoră de colon) amenoree (lipsa menstruaţiei ovar polichistic). 4. nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură nevoia de a te mişca şi a avea o bună postură reprezintă un aspect esenţial al mecanismului de integrare a individului în mediul înconjurător şi orice disfuncţionalitate legată de această nevoie fundamentală are repercursiuni în plan fizic, psihic şi social; menţinerea independenţei de mişcare şi a unei bune posturi presupun integritatea structurală şi funcţională a sistemului osos, sistemului muscular, sistemului nervos, aparatului vestibular; putem întâlni: paralizie absenţa completă a forţei musculare, urmare a pierderii contractilităţii musculaturii striate datorită întreruperii uneia sau mai multor căi motorii cortico- musculare; pareza uşoară slăbire a forţei musculare; hemiplegia paralizia unei jumătăţi de corp; 11 monoplegie paralizia unui singur membru; paraplegia paralizia jumătăţii inferioare a corpului; tetraplegia paralizia celor patru membre. apariţia deficitelor motorii atrage după sine o serie de alte modificări: tendinţa de limitare a folosirii părţii afectate; nesiguranţa echilibrului; mersul cu paşi mici; diminuarea încrederii în sine; teama de a nu cădea; nervozitate, nelinişte. 5. nevoia de a dormi şi a se odihni somnul reprezintă o extindere a procesului de inhibiţie la nivelul scoarţei cerebrale, expresia somatică a unei decuplări temporale a individului faţă de mediul exterior; necesarul fiziologic de somn diferă după vârstă: la copii ore la adulţă 7-9 ore la vârstnici 5-7 ore; odihna şi somnul în bune condiţii şi timp suficient sunt indispensabile unei bune funcţionări a organismului la randament maxim; oboseala se defineşte ca fiind acea stare temporară a organismului care apare în urma unui efort excesiv sau de prea lungă durată şi care se anulează ca urmare a unei perioade de odihnă; numeroase observaţii şi experimente au demonstrat că oboseala nu este un element periferic, legat de organele efectoare (sistemul muscular) ci un fenomen central, nervos, legat fie de consumarea substanţei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai complexe (tipul de sistem nervos, experienţa de adaptare la mediu a individului); asistentul medical va trebui să diferenţieze: oboseala patologică care este parte a tabloului clinic al anumitor boli (hepatită, tuberculoză, diabet, boala Addison) oboseala fiziologică normală; remediul cel mai bun al oboselii nu este întotdeauna odihna înţeleasă ca şi stare de inactivitate absolută, simpla întrerupere a activităţii şi aşteptarea pasivă a refacerii energiei cheltuite; nu orice fel de repaus, indiferent de moment şi condiţii este reconfortant; 12 odihna cea mai eficace constă în alternarea raţională a unei activităţi cu alta. Acest mod de odihnă a fost numit odihnă activă şi a căpătat o largă răspândire după fundamentarea sa ştiinţifică (de către I.M. Secenov). Principiile odihnei active: a) una şi aceeaşi activitate, de aceeaşi intensitate trebuie să se adreseze, alternativ unor organe simetrice; b) activităţile bazate în mod predominant, pe primul sistem de semnalizare (mimica, gestica) trebuie să fie alternate cu cele bazate, în mod predominant pe cel de-al doilea sistem de semnalizare (limbajul); c) să nu se treacă la introducerea activităţii de variaţie mai înainte de a semnala oboseala în activitatea principală, avându-se însă grijă ca alternarea activităţii să nu se facă prea târziu; d) activitatea secundară să nu fie mai obositoare decât cea principală. 6. nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca omul este o fiinţă socială. Integrarea în grup se face pe baza unor comportamente învăţate, a unor valori asumate. Îmbrăcămintea are valoare practică (protejează corpul de variaţiile climei cald, frig, ploaie) dar şi valoare de simbol (expri
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks